Cannes, adică București

10 sună bine. Sună rotund, sună a succes. 10 e nota aia mare, 10 e Hagi.
Să știți, însă, că 10 sună la fel de bine și pentru cinefili. Ediția de anul ăsta a festivalului Les Films de Cannes a Bucarest va fi ediția cu numărul 10. O ediție-eveniment, de sărbătorire a acestui festival de care am început, noi cei ce iubim filmul, să avem nevoie tot mai mult.

Festivalul va începe peste câteva zile, mai exact în 18 octombrie 2019. Asta pică vineri. E o zi bună, pentru voi, să vă începeți weekend-ul cu momente de calitate, în compania unor filme care deja și-au testat calibrul la Cannes, acolo unde doar „spuma” producțiilor de autor își găsesc locul. Fiți pe pace, deci, Les Films de Cannes nu va fi un festival de lansări. Nu va fi un festival al debuturilor și probelor la public. Va fi, cum se spune azi, un showcase al celor mai importante titluri, pe care chiar puteți conta.

Să nu vă închipuiți că textul de față e vreun advertorial. Da, știu că sună a text de marketing, cu inserții de familiaritate convingătoare, dar nu e. Sunt cuvintele cu entuziasm ale unui om care a umblat ani de zile prin festivaluri și care și-a găsit liniștea de cinefil în două dintre ele. Unul este TIFF-ul clujean, celălalt, Les Films de Cannes a Bucarest. Iar liniștea asta se reflectă într-un singur aspect: în rata satisfacției din sala de film. Cu alte cuvinte, s-a întâmplat ca bucuria mea, de cinefil, să fie nemăsurat mai mare și mai des atinsă în aceste două festivaluri, decât în oricare altul. Sunt genul de festivaluri de care nu prea poți fi dezamăgit, chiar dacă 8 filme din 10 văzute sunt dezamăgitoare. Știi că cele 2 merită toată osteneala, știi că te răzbună, făcându-te să uiți cele 8 eșecuri.

Dar acum vorbim despre Cannes. Despre Cannes-ul nostru, Cannes-ul Bucureștiului. Despre Les Films de Cannes a Bucarest. Deși nu le am cu franceza, îmi place că e în franceză. Te face să crezi că ești, cumva, mai aproape de Cannes, mai pe acolo decât pe aici. Eu, cel puțin, mă rup total de gălăgia românească în momentul în care intru în sală și începe genericul ăla să curgă pe ecran, proiectând nume de actori de care nu am auzit și titluri de filme pe care nu le pot citi, pentru că nu sunt în engleză. Mă desprind completamente de moțiuni, de pesedeuri, de non-valori și gropi dintr-astea abisale, din care parcă nu mai scapi. E o chestie pe care doar arta, în stare neatinsă de vremuri, o poate face, iar programul de anul ăsta al festivalului mă face să cred că bucuria noastră, ca cinefili, va fi mare. Iată cinci motive simple:

- vom vedea 10 filme, premiate cu Palme d’Or din 1966 încoace: Un homme et une femme, regia Claude Lelouch, 1966; L’enfant, regia Jean-Pierre Dardenne și Luc Dardenne, 2005; Entre les murs, regia Laurent Cantet, 2008; Amour, 2012; La vie d’Adèle, regia Abdellatif Kechiche, 2013; Winter Sleep, regia Nuri Bilge Ceylan, 2014; Dheepan, regia Jacques Audiard, 2015; I, Daniel Blake, regia Ken Loach, 2016; The Square, regia Ruben Östlund, 2017; Shoplifters, regia Hirokazu Koreeda, 2018;

- vom vedea producțiile favorite ale publicului și juriului din acest an, de la Cannes: Parasite (Palme d’Or), Dolor y Gloria (Premiu pentru interpretare masculină, Antonio Banderas), Matthias et Maxime (Competiția oficială), Portrait de la jeune fille en feu (Premiul pentru scenariu) sau Little Joe (Premiul pentru interpretare feminină, Emily Beecham);

- festivalul va avea loc, pentru prima oară în România, în 10 alte orașe de la noi: Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Botoșani, Brașov, Arad, Suceava, Brăila, Slobozia;

- proiecția de deschidere va fi La Gomera, filmul cu care actorul român Vlad Ivanov a fost prezent la Cannes anul acesta, pentru a cincea oară în competiția oficială – un record pentru un actor din România;

- Vlad Ivanov, actor român care s-a remarcat puternic în cinema-ul european al ultimelor două decenii, poartă numele unei secțiuni speciale de festival: „Ivanov 50”.

Poftă mare!

Programul festivalului, pe www.filmedefestival.ro