Turnul cu ceas. Reperul unui oraș

Când te apropii de Sebeș, vezi turnul cu ceas. Când treci prin centru, vezi turnul cu ceas. Când intri pe net și dai search cu Sebeșul, vezi turnul cu ceas. Din orice unghi ai privi Sebeșul și orice imagine ai vedea cu acest mic oraș de lângă Râpa Roșie, că vorbim de cărți poștale de secol XIX sau de poze pe Google Earth, îți sare în ochi un singur lucru: turnul cu ceas al bisericii gotice din Sebeș. Așa că, de la turiștii care ajung aici și vor să viziteze neapărat biserica al cărei turn se vede de oriunde, la localnicii pentru care splendida biserică nu mai înseamnă decât turnul cu ceas după care își fixează ceasurile, toată lumea știe că acel loc, acel turn, acea biserică e un reper.

Din fericire, nu vorbim despre un loc care, din prea multă faimă sau vizibilitate, și-ar fi pierdut valoarea. Turnul cu ceas – ca, de fapt, întreg ansamblul bisericii evanghelice – și-a depășit de mult statutul de clișeu turistic, pe care îl folosește toată lumea pe orice pliant sau broșură cu Sebeșul. Biserica săsească este, înainte de toate, simbolul ferm al unei civilizații care a părăsit Ardealul, în urmă cu multe decenii, și datorită căruia Ardealul îi datorează totul. Civilizația săsească, căci la ea ne referim, a fost, în acest mic oraș de pe Valea Sebeșului, întocmai ceea ce biserica săsească este, în Sebeș, în contrast cu cartierele de blocuri: un spațiu temeinic, bine rânduit, bine clădit, prietenos, deschis, de neclintit inclusiv în cutremure.

„Biografia” unui monument

Cel mai înalt edificiu al Sebeșului (în germană Mühlbach) e, în mod uimitor, cel mai vechi: ansamblul fortificat al bisericii evanghelice, în jurul căruia e construit întreg centrul istoric. De fapt, este nu doar cel mai vechi, ci are, probabil, cea mai interesantă istorie pe care o poate avea o biserică fortificată săsească. Cu un trecut de peste 800 de ani, încă de dinaintea invaziei mongole care a pârjolit bazilica inițială, biserica pe care o putem admira azi reflectă atât bogăția, cât și declinul cetății. Imediat după invazia din 1241, care n-a mai lăsat piatră pe piatră din fosta bazilică, sașii au purces la ridicarea uneia noi. Au clădit o navă romanică, dar, la scurt timp, grație avântului economic al orașului, sașii au simțit că pot clădi ceva mai mult decât ceea ce proiectaseră.

Iată de ce, pe la 1360, când goticul își punea amprenta în Transilvania, orașul proiecta o uriașă construcție, alta decât cea planificată la început. Nu au putut, din păcate, s-o termine. Declinul orașului, din secolul al XV-lea, a dus la abandonarea șantierului, iar ceea ce sașii reușiseră, totuși, să construiască până în acel moment a fost corul gotic, separat de vechea navă romanică. Biserica era, deci, jumătate romanică, jumătate gotică, structură aparent dizarmonică. Cu toate astea, o serie de lucrări de „lipire” a celor corpuri au avut loc între 1455 și 1464, iar ceea ce puteți vedea azi, când priviți biserica, e rezultatul acelor soluții. Corpul romanic a fost adaptat goticului, iar vechile turnuri de la intrare au fost înlocuite cu unul singur, înălțat treptat între 1662 și 1664.

De departe, însă, cel mai puternic impact îl produce corul, copleșitor, masiv ornamentat pe linia goticului flamboaiant, având cel mai bogat decor sculptural din Transilvania. Deține coloane de 11 m, cu capiteluri compozite, chei de boltă de 16 m, baldachine, statui de sfinți, regi, magi, contraforturi gigantice și, mai ales, un altar poliptic, cel mai mare din România (13 m înălțime). De altfel, corul din Sebeș este atât de complex, încât imediat după construirea sa a slujit ca model pentru Biserica Neagră din Brașov și catedrala romano-catolică „Sf. Mihail” din Cluj.

O legendă pe cât de veche, pe atât de turistică

De fapt, întrucât biserica micuțului oraș Sebeș servea ca model pentru Biserica Neagră, se spune că unul dintre constructorii bisericii din Brașov a făcut o vizită la Sebeș, ca să vadă stadiul lucrărilor. Cuprins de invidie, descoperind un șantier mult mai prolific decât cel de la Brașov, acesta a mișcat schela constructorului de la Sebeș, pe nume Johann, omorându-l. Ca răzbunare, fiul lui Johann reușește să ataşeze bisericii din Sebeş cel mai mare altar din Transilvania.

Una-alta, semnificative, despre biserica sașilor din Sebeș

Deși valoarea bisericii pare să țină strict de proporții, există, totuși, unele detalii, din interiorul și exteriorul bisericii, fără de care identitatea locașului ar fi incompletă. Iată doar câteva:
Piatra rușinii – este o lespede din alabastru, grea de 15 kg, pe care unii enoriași ai bisericii, cu păcate grele pe suflet, erau obligați să o poarte la gât pe tot parcursul slujbei.
Orga fraților Rieger – a fost produsă în 1893; era prima orgă executată de frații Rieger, în Transilvania. Parohiile din împrejurimi au fost atât de încântate de ea, încât i-au angajat exclusiv pe cei doi pentru construirea orgilor.
Capela „Sfântul Iacob” – splendidă mostră de arhitectură gotică, capela e un monument de mici dimensiuni, construit la începutul secolului al XV-lea; a fost dedicată Sfântului Jacobus Major, patronul pelerinilor, iar în prezent se află în partea de nord a fortificației bisericii.
Fortificația bisericii – a fost construită în secolul XIII-lea, sau, conform altor ipoteze istorice, în secolul al XIV-lea; cert este că avea cinci turnuri, dărâmate pentru a permite construirea Gimnaziului Evanghelic.

Nu vă refuzați, deci, o vizită în această intimidant de mare biserică gotică, ale cărei clopote ritmează, de secole, viața orășelului de lângă Râpa Roșie.

Obiectiv turistic: biserica evanghelică din Sebeș
Localizare: Sebeș (județul Alba)
Acces: cu mașina; pietonal
Pentru vizitare: contactați parohia evanghelică Sebeș, aflată peste drum de biserică
Surse de informație pentru acest articol: Sebeșul. O istorie în imagini, de Călin Anghel, Radu Totoianu, Adrian Popa, Constantin Șalapi, Bibliotheca Musei Sabesiensis, 2014
Condiții particulare de vizitare: restricții privind fotografierea și filmarea
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă; Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș (arhivă)
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociația „Turism Mülhbach” 2015

Liniștea dintre ziduri

Un turn alb, un zid scund și o portiță din scânduri vechi. Te afli la biserica unitariană din Rimetea, locul în care vei putea înțelege cel mai bine liniștea satului și spiritualitatea așezată, lină, fără contorsiuni a oamenilor de acolo.

Nu exagerez descrierea. Cine a fost măcar într-una din bisericile de secol XVIII sau, mai ales, în cele de ev mediu, știe ce înseamnă răcoarea pe care o dau zidurile groase și ferestrele înguste. În biserica din Rimetea, răcoarea asta stătută, mută, în care și un răsfoit de carte pare un zgomot prea tare, e în perfect acord cu liniștea care domnește pe fiecare ulicioară din sat.

Biserica e înconjurată de un zid de apărare şi, dincolo de el, de câţiva stejari încovoiaţi. Cadrul e profund pitoresc și arhaic, intim, fără proporții uriașe, așa cum la multe fortificații din Transilvania găsești. Spațiul dintre ziduri este, aici, neobișnuit de îngust, chinuitor chiar pentru claustrofobici. E ca un coridor, dar te simți cumva protejat în această strâmtoare cu pereți groși, iar dacă te ridici pe vârfuri, poți chiar să vezi satul prin vechile orificii de tragere.

Ridicată la final de secol XVIII, în stil baroc târziu, biserica avea, deci, rol de apărare. Turnul cu ceas, masiv, pe care-l vezi de la distanță și care domină tot șesul de sub Piatra Secuiului pare a fi, totuși, mai vechi decât restul bisericii. A fost refăcut între 1828-1829, primind actualul acoperiș cu coif baroc. Nava și corul corespund stilului de secol XVIII, iar bolțile sunt decorate cu stucaturi rococo, în contrast puternic cu solemnitatea exteriorului. E grandioasă și orga, datată 1821, dar mai ales amvonul, cu un splendid baldachin din lemn.

Biserica și-a deschis pentru prima oară porțile în 1802.

Obiectiv turistic: biserica unitariană din Rimetea
Localizare: Rimetea (județul Alba)
Acces: cu mașina
Pentru vizitare: contactați Primăria comunei Rimetea
Surse de informație pentru acest articol: Muzeul Etnografic din Rimetea
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă