Fum de lumânare: Oașa

Oașa e, fără nici un dubiu, cel mai sonor nume din Șureanu. Poate pentru că e pe malul lacului cu același nume, a cărui întindere izbitor de frumoasă, oceanică, e vecină cu Transalpina, poate pentru că mănăstirea a devenit pur și simplu un punct de referință pentru românii care caută mănăstiri. Cert e că, înainte cu mult timp ca Transalpina să existe și înainte cu mult timp ca mănăstirea să ajungă la urechile cuiva, Oașa fusese dintotdeauna ceea ce e și azi: un loc ferit de lume. Sau, altfel zis, un loc aproape de cer.

Din fericire, nici turismul gălăgios, deja dezordonat al Transalpinei și nici îmbulzeala pelerinilor n-au reușit încă să tulbure tihna de dincolo de poarta de lemn a mănăstirii. E spațiul arhaic prin excelență, care încremenește timpul în mod anistoric: icoane făcătoare de minuni, lângă altar; copii, adulți și bătrâni, îmbrăcați în straie populare la slujbă; seri duhovnicești în miez de iarnă, la lumină de lămpaș; muncă și rugăciune de dimineața până noaptea, dusă de obștea călugărilor întocmai ca în Athos. Oașa (sau „Fetița”, cum i se mai spune) este, pentru sufletul celor care au intrat pe poarta ei de lemn, un loc cu binecuvântări.

Cum treci de poarta de lemn și urci treptele de piatră de sub clopotniță, vezi biserica mănăstirii, ctitorită de Mihail Sadoveanu, împreună Ionel Pop, în 1936. Inițial, ea se afla pe Valea Frumoasei, dar a fost strămutată aici în 1983, odată cu construirea barajului Oașa. Pictată în 1986, de același Liviu Dumbravă din Gura Humorului care a pictat și Schitul Țețu, putem spune, fără exagerări nostalgiste, că biserica te întâmpină ca un veritabil spațiu de frumusețe și tihnă.

Mănăstirea propriu-zisă, cu obște de maici, a luat ființă în anul 1990. După 10 ani, a fost înlocuită cu obște de călugări, dar asta nu a schimbat ritul. El a rămas athonit, adică cu trai zilnic împărțit între muncă și rugăciune, cu zile care încep pe lumina lunii, la slujba de miezonoptică, și care se încheie la amiază, când toată suflarea mănăstirii se odihnește pentru câteva ore. Nu oricând în timpul zilei, deci, poți „da buzna” la Oașa. Și, dacă tot vorbim de atitudini, nu treceți nepăsători pe lângă Icoana Maicii Domnului din fața altarului, cunoscută de-a lungul anilor ca făcătoare de minuni. Veți mai găsi acolo, într-o raclă de sticlă ornamentată, moaște ale sfinților Pantelimon, Vasile cel Mare, Ioan Damaschin și Arsenie cel Mare.

De acea blândețe creștină nesimulată, de care vorbesc de obicei poveştile cu tâlc ale Patericului, vă veți convinge stând de vorbă cu oricare din monahii de la Oașa. Dar în special cu starețul Iustin Miron, călugărul de la care aflăm că obștea de la Oașa e alcătuită din monahi păstoriți de însuși Teofil Părăian, vestitul duhovnic de la Sâmbăta. Urmele marelui părinte sunt, așadar, peste tot în mănăstire, astfel că, pentru cei care au avut bucuria să-l cunoască, o simplă vizită la Oașa va însemna mult. Nu mai puțin contează faptul că monahii „de la Fetița” sunt oameni cu carte, deloc străini de ce se întâmplă în lume, în ciuda prejudecăților noastre pripite la vederea hainelor lor negre, a bărbilor lungi, a privirii în pământ. Sunt intelectuali veritabili, iar dovadă stau saloanele lor teologice, organizate de obicei în serile lungi de iarnă, când se face studiu biblic. Nimic mai plăcut într-o seară de decembrie. Oricine e bine primit.

Totodată, Mănăstirea Oașa e unul din puținele lăcașuri din Europa unde încă mai puteți vedea, la liturghii, săteni îmbrăcați în straie populare, probabil țesute cu mâna lor. Farmecul rural este, deci, netrucat. Bine ați venit la Oașa, locul în care fumul de lumânare urcă drept în sus.

Acces la mănăstirea Oașa

Din DN 67 C, care pornește din Sebeș, treceți prin Șugag, pe lângă lacul Tău și ajungeți la barajul Oașa. De acolo, faceți dreapta pe lângă lac, pe DJ 704 și continuați 2 km până la mănăstire, care se află lângă drum. Distanță față de Sebeș: 65 km.

Obiectiv turistic: mănăstirea Oașa
Localizare: Munții Șureanu (județul Alba)
Coordonate: latitudine 45.572528; longitudine 23.610922; alt. 1.277 m
Acces: cu mașina
Surse de informație pentru acest articol: mănăstirea Oașa
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociația „Turism Mülhbach” 2015