Știți, când spui „film”, spui intrigă, spui spectaculos, spui poveste cap-coadă, final puternic, efecte speciale, sunet excepțional, vedete, coloană sonoră pe care îți vine s-o cauți pe net și s-o pui pe urmă în playlist-ul tău. Cu mici aproximări, când vine vorba de cinema, cam aici sunt așteptările populației de pe întreg globul pământesc. Cristi
Mă aflu din nou la București, după câţiva ani de absență, de ne-scris, de ne-publicat, de ne-umblat prin festivaluri, așa că încercarea mea de a scrie despre două festivaluri (unul de film, altul de teatru), care au loc săptămâna asta în același timp, e o aroganță. E ca și când pornești de pe loc cu
Când ne mirăm de ce occidentalii privesc cu ochi mari filmele venite din est – adică ale noastre, în special, izvorâte din această lume neocomunistă, ultra-coruptă, încă gri, exotică pentru ei dar banală pentru noi – ar trebui să ne dăm seama că la fel privim și noi filmele care vin, tot din est, înspre
de Simona Tileagă Când eram pe clasa a I-a, mi-a spus odată un băiat (și l-am crezut, pentru că mi-a spus-o cu ochii mari, aproape speriat) că în America nu sunt muște. Era demult, după Revoluție. Cum naiba să nu-l crezi? Îmi imaginam o Americă perfectă, în țiplă, fără insecte și praf, ca în revista