Ca să schiezi, trebuie să fie zăpadă. Ca să fie zăpadă, trebuie să ningă. Ca să ningă, trebuie să fie iarnă. Simplu, nu? Ei bine, nu. Noi altfel vedem lucrurile. Ca să schiezi, trebuie să vrei. Ca să vrei, trebuie să prinzi încredere. Ca să prinzi încredere, ai nevoie de monitor. Unul bun, tehnic, rațional.Fără false modestii,

În 1 decembrie 2012 eram pe pârtiile din Kaprun și, între două cozi la teleschi, aud niște vorbe în românește. Dar nu în româneasca poetică a lui Coșbuc, ci în aia stâlcită a lui Chicoș Rostogan. Era ceva de genul „bă, tu ghe câche ori ai coborât pă asta?” Da, mi-am zis. Suntem diferiți. De

1988, iarnă. Țin minte că eram mici când tata ne trezeSCHI IN ANI 80a la 5 dimineața, o dată pe lună, ca să prindem camionul de muncitori care urca la Șugag, pe actuala Transalpina. Că ningea sau că era doar frig, nu-mi aduc aminte. Ce știu e că eram singurii care, la ora aia, așteptam

Pentru cei care n-au auzit, pentru cei care încă se miră, avem vești: la Şureanu se schiază. Din 2010 se schiază iar o simplă căutare pe Google cu „schi Șureanu” te convinge pe loc. Dragi cititori cu chef de zăpadă, bine ați venit pe câteva dintre cele mai înalte pârtii din țară, de care puțini

Oricâte pârtii noi ar apărea în România, cele vechi își mențin supremația. Este o rezistență care sfidează avantajele de lungime și de mai bună amenajare a celor noi și care confirmă orientarea românului înspre tot ceea ce e vechi, probat și statornicit. Pur și simplu vezi mai mulți schiori în Păltinișul vechi decât la Arena