Short Stories. Spectacolul-orice

Despre dans nu se poate scrie, cum se scrie despre teatru. Nici teatrul n-ar trebui să suporte acele lungi, comuniste relatări de după spectacol, tip dare de seamă pe modelul „pe scenă s-a întâmplat asta și aia”, fiindcă scena, oricâtă poveste ar conține, nu e decât un spațiu de coduri și mesaje, peste care domină emoția imaginii create atunci și acolo. Short Stories din Franța este, din acest punct de vedere, atât un spectacol puternic, ca emoție a imaginii, cât și unul complet non-narativ, care, deci, își contrazice titlul. E un moment care trebuie văzut, trăit și care, nesemănând cu nimic din ceea ce vedem de obicei pe scenele românești, o să rămână câtva timp în mințile noastre.

Având forma unei trilogii coregrafice (creată de Carolyn Carlson, coregraf, performer și poet), în care fiecare dintre cele trei spectacole are tema și temperatura sa, Short Stories este, cred eu, definibil printr-un singur cuvânt: orice. Orice ca sens, ca emoție. Folosind această ipoteză, vă voi spune pe scurt și pe sărite ceea ce poate fi Short Stories, din perspectiva mea. Partea bună este că perspectivele voastre, la fel de multe pe cât sunteți voi, sunt la fel de legitime; în contact cu dansul, privitorul își poate imagina orice. Și e cu atât mai important să vedeți aceste tipuri de spectacole intens senzoriale, cu cât descifrarea lor liberă, neconstrânsă de nici o poveste prestabilită, de nici o regulă de decodificare, vă poate da emoții pe care nu credeați că le aveți în voi.

Short Stories / Li

Dans, dans în doi, iubire prin dans, cunoaștere prin dans, hăituire prin dans, creștere și descreștere a relației El-Ea, prin dans, discursuri paralele și forță comună. Deposedare, întrepătrundere, reciprocitate. Un Yin întunecos, trist, rece, introvertit, versus un Yang vital, energetic, dominant. Se negociază posibilitățile de contact, se articulează lupta și concilierea la fiecare atingere. Pendulare alunecoasă între balet rusesc și artă marțială, Li este unul dintre cele mai frumoase spectacole de intensitate corporală, pe care le-am putut vedea în ultimii ani. Are o știință remarcabilă a detaliului și a reglării discursului metaforic prin gesturi uzuale, cotidiene, care limpezesc sensurile și le ritmează. Cât despre coloana sonoră a dansului, aș vrea s-o am în playlist-ul meu zilnic.

Coregrafie: Carolyn Carlson
Decoruri: Philippe Karpinski
Costume: Chrystel Zingiro
Muzică originală: Aleksi Aubry-Carlson
Distribuție (parțial): Chinatsu Kosakatani; Yutaka Nakata
Producție: Carolyn Carlson Company, Centre Chorégraphique Nationa Roubaix Nord-Pas de Calais
Vizionare: octombrie 2016, în cadrul Festivalului Național de Teatru, București
Credite foto: www.fnt.ro

Short Stories / Immersion

Un fluviu ca un trup de femeie. Ca o siluetă de trup perfect femeiesc, a cărui unduire din palme, brațe, degete și șolduri ți-o imaginezi cu ochii închiși, când auzi marea. Discurs despre confortul și angoasele singurătății, despre cum omul solitar, abandonat, se cufundă în iluzia că viața lui contează, încă. Fugă de sine, confirmare a propriului teritoriu, confort al narcisismului, triumf al fluidității, Immersion înalță apa la nivel de supra-metaforă, ba chiar la nivel de personificare lirică. Apa ca reflectare, curățire, forță, apa ca instabilitate, imprevizibilitate, șerpuire. Aici, Carolyn Carlson, în postura sa de dansator, imprimă scenei o fluiditate cum nu ați crezut că poate să existe, coregrafic, pe o scenă de teatru. Pe o scenă cu podea de scânduri, un singur om transmite emoțiile și forma unui râu întreg.

Coregrafie: Carolyn Carlson
Muzică originală: Nicolas de Zorzi
Distribuție: Carolyn Carlson
Producție: Carolyn Carlson Company, Centre Chorégraphique Nationa Roubaix Nord-Pas de Calais
Vizionare: octombrie 2016, în cadrul Festivalului Național de Teatru, București
Credite foto: www.fnt.ro

Short Stories / Burning

Un trup de bărbat, gol, cufundat în întuneric și două fâșii de pânză, pătate cu un roșu carnal. Un butoi de fier, în dreapta, un scăunel de lemn și o muzică din respirații, gâfâituri și cadențe metalice. La fel de mult spațiu apocaliptic, ca și spațiu tribal, de geneză a vieții, Burning filosofează condiția omului, pe care o reduce la câteva ipostaze posibile: naștere, renaștere, căutare, supraviețuire. Poate și mai esențialist, ca poetică a discursului corporal, decât primele două spectacole, Burning e un solo coregrafic care umple scena și, paradoxal, o golește totodată. Practic, un singur dansator este, aici, suficient pentru a dinamiza o scenă întreagă și pentru a o face să pară un vid, atunci când se ascunde după fâșiile de pânză.

Coregrafie: Carolyn Carlson
Decoruri: Carolyn Carlson; Yutaka Nakata
Costume: Lina Wu Ichiba
Muzică originală: Meredith Monk
Distribuție: Won Myeong Won
Producție: Carolyn Carlson Company, Centre Chorégraphique Nationa Roubaix Nord-Pas de Calais
Vizionare: octombrie 2016, în cadrul Festivalului Național de Teatru, București
Credite foto: www.fnt.ro