Colțești. Ruine de lux

Când eram mic și citeam basme cu castele și cetăți, îmi imaginam ceva în genul cetății de la Colțești. Bine, nu știam eu pe atunci de Colțești, dar, văzând-o acum, îmi dau seama că aia era în capul meu ideea de fortificație. Cocoțată pe un deal, cu ziduri din care n-au rămas decât ruine, cu poteci stranii care urcă prin mărăcini, cetatea de la Colțești este, în ochii adultului care nu mai crede în basme, un loc de basm credibil.

Nu e departe de sat, dar, dacă nu veți fi atenți, n-o veți vedea. Din șoseaua care trece prin Colțești, aveți o singură șansă s-o prindeți cu coada ochiului: în secunda în care intrați în sat, în lungul unei străzi care o ia la stânga. O veți vedea hăt încolo, pe o colină, iar ca să ajungeți la ea trebuie să ieșiți din drumul principal și să continuați pe străduța aia, până ce veți ieși din sat. Dar fiți gata pentru efort. Cărările care duc la cetate trec prin tufe cu spini, străbat șanțuri adânci, apoi urcă abrupt direct spre fortificație.

Veți descoperi, acolo, o cetate clădită în 1296, ca măsură de apărare după marea invazie a tătarilor din 1241. Însă abia în jurul anului 1700 cetatea a primit forma pe care o putem descifra, azi, din ruine. Cămin al familiei nobiliare Thoroczkay, care stăpânea acest ținut nordic (inclusiv Rimetea și Cetatea Secuilor, de pe Piatra Secuiului, azi în ruine), fortăreața de la Colțești folosea ca adăpost pentru bunurile domeniului. A folosit, bineînțeles, și ca protecție, dar n-a reușit să țină piept nici războiului țărănesc condus de Ghoerghe Doja (1514), nici austriecilor conduși de generalul Tiege (1713), care au pârjolit-o.

Cu toate acestea, incendiile și atacurile n-au distrus-o complet. Au rămas până astăzi nu doar cele mai vechi segmente ale cetății, ci și cele mai recente. E vorba, aici, despre rămășițele celui mai bătrân turn, așezat pe cel mai înalt pisc și despre turnul-donjon, care măsoară 20 m, având cinci etaje. În vechime, turnurile erau unite prin ziduri, alcătuind o frumoasă curte interioară. Totodată, mai există în partea sudică ruinele unei clădiri cu mai multe încăperi, din secolele XIV-XV, plus o curte.

Dincolo, însă, de istoria cetății, care vă poate pasiona sau nu, rămâne ansamblul de ruine ale cetății, interesant indiferent de anotimpul în care le vezi. Bizară și neliniștitoare alcătuire de rămășițe, pe care parcă vântul le-a ros, nu războaiele, cetatea medievală de la Colțești îți rămâne întipărită pe retină oricâte cetăți vechi ai fi văzut până acum. În plus, aici orice poză are șanse mari să devină fotografie. E locul perfect pentru creativitatea fotografică, indiferent că vorbim despre fotografia de peisaj (de sus, de pe zidurile cetății, obții panorame cu Cheile Aiudului și Piatra Secuiului), fotografia-portret, fotografia de arhitectură și fotografia de produs. Cele mai bune unghiuri le obții de pe versanții vestici, de unde se vede cetatea și, în fundal, Piatra Secuiului, dar și de la baza cetății, de pe stânci (în acest caz, atenție la șerpi și la grohotișul care te poate dezechilibra). Și sunt aproape sigur că, dacă ar descoperi-o regizorii de platou și set-designer-ii de la Hollywood, amatori de stranietăți exotice din estul Europei, mai mult decât sigur ar lua-o în calcul pentru filme istorice sau horror.

Acces la cetatea din Colțești

Din drumul DJ 107 M, care pleacă din Aiud, trece prin Cheile Aiudului și ajunge la Rimetea, faci stânga pe prima stradă din satul Colțești. Drumul iese din sat și continuă până aproape de cetate, unde devine inaccesibil pentru mașină. Din acest punct, există mai multe cărări bătătorite de urcare la cetate.

Obiectiv turistic: cetatea medievală din Colțești
Localizare: sat Colțești, pe raza comunei Rimetea (județul Alba)
Coordonate: 46º25'29'' lat. N; 23º32'31'' long. E
Acces: cu mașina; pe jos
Surse de informație pentru acest articol: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă