PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

Dramă sub capac etanș: One Day

Până să apară Les Films de Cannes à Bucarest, în 2010, nu exista, în ce mă privește, un alt festival în afară de TIFF care să conteze. TIFF era, în esență, festivalul, adică cel mai bun motiv să plec de acasă în alt oraș, ca să văd filme. Din 2010, însă, TIFF a trecut pe
Miss Julie 1

Unic, irepetabil: Miss Julie

Ca întotdeauna când trece mult timp de când n-ai mai făcut o chestie – cum e mersul la teatru, în cazul meu –, în clipa în care intri în teatru ai senzația că ești parașutat acolo și că nici nu mai știi cu ce se mănâncă toată povestea. Te simți în plus, te simți mic,

Trip cu Keta & Moștenitoarele

Uneori, ezit să-mi chem prietenii la TIFF. Mi-e… nu știu cum. Și vă zic și de ce. Am văzut prea multe în TIFF și sunt prea conștient că nu poți niciodată să știi cât de reușit / prost / complicat / șocant / grețos o să fie filmul la care nimerești. Pe scurt, pur și

Fluviul negru & Candelaria

Încep cu o mărturisire.  Cuvintele pe care le scriu acum, primele după un an de pauză, sunt un fel de miracol pentru mine. Secunda asta în care încep să (vă) scriu din nou – după un an de ne-scris, de ne-cultură, de ne-tastatură, în care ocupațiunea mea mintală a fost la alte prostii (șantier de

MUSEIKON. Muzeul cuvintelor mari

E tot mai greu, azi, să folosim cuvinte mari. Nu pentru că nu s-ar folosi, ci pentru că tot mai puțini mai cred în ele, până într-acolo încât, din cauza lor, chiar și cuvintele mici – de la „bun” și „frumos”, la „atractiv” și „special” – își pierd credibilitatea. Azi, însă, vom folosi cuvinte mari.
Scoala Pasi Liberi 24
Soția mea schiază. De un an. Dar schiază bine, elegant, intens, stilat. Aproape perfect, de fapt. Am pus-o pe schiuri în ziua de 5 decembrie 2015, iar după o lună cobora în carving și în contraderapaj cu punctare. După încă vreo două săptămâni, îi învăța, deja, pe alții să schieze, iar după încă o lună

Anul dispărut. 1989

E atât de celebră revoluția din ’89, ca tranziție dintr-o eră în alta, încât mulți din cei care au prins-o vor să arate că au prins-o și că au câte o amintire de atunci. Eu, de pildă, aveam 6 ani la revoluție și îmi amintesc că mama ne-a pus să stăm pe hol, că cică
Cafeneaua 2
Spectacolele de mai jos (unul de Purcărete, altul de Mălăele) sunt comedii și au ambele același scop: să râdem. Să ne râdem. Să râdem de, să râdem cu, să plecăm acasă mai happy decât am venit la teatru. Diferența e că la primul spectacol abia dacă zâmbești, în cele mai bune faze ale lui, iar

Short Stories. Spectacolul-orice

Despre dans nu se poate scrie, cum se scrie despre teatru. Nici teatrul n-ar trebui să suporte acele lungi, comuniste relatări de după spectacol, tip dare de seamă pe modelul „pe scenă s-a întâmplat asta și aia”, fiindcă scena, oricâtă poveste ar conține, nu e decât un spațiu de coduri și mesaje, peste care domină
Punctul 4

Punctul orb

Ieșind dintr-un festival de film documentar (Astra Film), petrecut într-un liniștit și intim Sibiu, și intrând într-unul de teatru (FNT), într-un București unde doar în camera de hotel mai găsești liniște (asta dacă închizi bine geamurile), e ca și când sari dintr-un tren în altul. Pe de o parte, pentru diferența de stare între cele

Homme Less. De (re)văzut

de Simona Tileagă Când eram pe clasa a I-a, mi-a spus odată un băiat (și l-am crezut, pentru că mi-a spus-o cu ochii mari, aproape speriat) că în America nu sunt muște. Era demult, după Revoluție. Cum naiba să nu-l crezi? Îmi imaginam o Americă perfectă, în țiplă, fără insecte și praf, ca în revista

The New Gipsy Kings

Când spui „țigan”, spui multe. Cuvântul ăsta, pe care până la urmă e legal să-l folosești, conține o listă lungă de aspecte ultra-contradictorii, din care eu, unul, n-aș exclude sărăcia, tradiția, bișnița, cerceșetorii, râurile de bani, manelele, schilozii, puturoșenia, discriminarea, frica, mirosul, câinii care latră la ei, talentul, hoțiile, folclorul, săbiile, vrăjitoarele, palatele. Iertați-mi enumerarea
TOP