• Deux rien

    Să faci un spectacol de care să se bucure și ochii de copil – și mă refer aici la prunci de 5-6 ani, pe care i-a
    Mai mult
  • Moș Nichifor

    Când vine vorba de teatru, Bucureștiul e așteptat, în provincie, cam cum e așteptată provincia în București. Nu pot să vă spun ce îmbulzeală e
    Mai mult
  • Ploiești, noiembrie, teatru. A doua zi

    Ca unul care, în studenție, făcusem un fel de cult pentru Toma Caragiu – până într-acolo încât, la un moment dat, mergeam pe stradă bolborosind, ca
    Mai mult
  • Ploiești, noiembrie, teatru. Prima zi

    O zi caldă de noiembrie, într-un oraș în care n-ai mai pus piciorul până acum, e perfectă ca să faci cunoștință cu acel oraș. Cu
    Mai mult
  • Pădurea spânzuraților

    Când eram student aveam un obicei. De fiecare dată când ajungeam la cămin și mă puneam la masă, îmi plăcea să mă uit în revista
    Mai mult
  • Legături primejdioase

    Dacă v-aș spune că nu mi-a plăcut la spectacolul lui Cristi Juncu, de la Teatrul Mic, nu v-aș minți. Dar aș risca să mă înțelegeți
    Mai mult
  • Și caii se-mpușcă, nu-i așa?

    Ca unul care nu locuiește în București, dar care ajunge aici cam o dată pe an, la FNT, am o nerăbdare și o fierbere pe
    Mai mult
  • Rabenthal

    În cazul în care nu ați mai văzut, până acum, un spectacol de Radu Afrim – sau, cum se spune, „un Afrim” –, vă propun un exercițiu.
    Mai mult
  • Unic, irepetabil: Miss Julie

    Ca întotdeauna când trece mult timp de când n-ai mai făcut o chestie – cum e mersul la teatru, în cazul meu –, în clipa în care
    Mai mult
  • Anul dispărut. 1989

    E atât de celebră revoluția din ’89, ca tranziție dintr-o eră în alta, încât mulți din cei care au prins-o vor să arate că au
    Mai mult
  • De la zâmbet plictisit la hohot cu toată gura

    Spectacolele de mai jos (unul de Purcărete, altul de Mălăele) sunt comedii și au ambele același scop: să râdem. Să ne râdem. Să râdem de,
    Mai mult
  • Short Stories. Spectacolul-orice

    Despre dans nu se poate scrie, cum se scrie despre teatru. Nici teatrul n-ar trebui să suporte acele lungi, comuniste relatări de după spectacol, tip
    Mai mult
  • Punctul orb

    Ieșind dintr-un festival de film documentar (Astra Film), petrecut într-un liniștit și intim Sibiu, și intrând într-unul de teatru (FNT), într-un București unde doar în
    Mai mult
  • Africa. Adică ceva ce nu prea vezi

    O regizoare din Japonia, cu care am lucrat în 2005, mi-a zis o chestie pe care n-am uitat-o. „Știi, Rareș, cu cât imaginea dintr-un spectacol
    Mai mult
  • Jurnal de România. Sfântu Gheorghe

    Nu știu cum vedeți voi chestia asta cu teatrul și societatea, teatrul și lumea, teatrul și publicul. Chestia cu „cetatea”. Dar, dacă mai există șanse
    Mai mult
  • Una-alta despre HOP. A treia zi

    Ca și voi, am în minte un top personal al concurenților de la HOP. Un fel de clasament numai al meu, egoist, subiectiv și secret,
    Mai mult
  • Una-alta despre HOP. A doua zi

    Cea mai bună perioadă din viața mea, în ce privește teatrul, literele, arta, a fost semestrul de facultate în care am citit Shakespeare. La început
    Mai mult
  • Una-alta despre HOP. Prima zi

    Când spui că ești la Costinești și că te-ai dus cu treabă, să vezi teatru, că adică nu ești acolo pentru bălăceală și bere, nu
    Mai mult
Mai multe / Apasa SHIFT pentru a le incarca pe toate load all

© Florian Rareș Tileagă