Uneori trec ani de zile şi nu apuci să vezi unele locuri, chiar dacă sunt la doi pași de tine. Ai auzit de ele, le vezi pe hartă şi îţi închipui cum ar arăta, prin asociere cu locuri pe care le-ai văzut deja. Şi rămâi în minte cu imaginea asta a unui peisaj vag, ideal, plăsmuit de tine cu ochii închişi.
Dar, în secunda în care chiar ajungi acolo, se întâmplă ceva. Peisajul mental se estompează și e înlocuit de o realitate care deseori, la noi, e cu minusuri. Adică cu peturi, păduri tăiate, amenajări de mântuială etc. Iezerul Ighiel, de pildă, rezervație din Munții Trascău, e o excepție. Din locul în care se termină asfaltul și începe drumul de țară, cu pietre și praf, cu serpentine care urcă abrupt și amețitor, mizeriile lumești rămân încurajator în urmă. Pe măsură ce urci și treci de la stejar la brad, aerul e tot mai rece iar verdeața virgină acoperă tot. Iar când, într-adevăr, ajungi la iezer, bănuiala se confirmă: e mai bine decât îți închipuiai.
Lacul ți se înfățișează complet, de la un mal la altul, într-un decor de culmi împădurite care trec de 1.200 m altitudine. E ca o grădină uriașă, superbă mai ales în octombrie, când ruginiul frunzelor se răsfrâng în luciul apei, încrețit de fiecare dată când adie vântul. Inutil să vă descriu acum, poeticește, tot ce e acolo. Ar fi să mă substitui aparatului foto și să vă plictisesc. Ideea este – și rețineți asta – că iezerul oferă unele dintre cele mai frumoase priveliști montane din România, bune de fotografiat din orice unghi, în orice anotimp.
Adânc de 9 m, Iezerul Ighiel este, de asemenea, cel mai mare lac carstic din Carpații României (similar Lacului Roșu din Orientali), adică e cel mai mare lac de baraj natural din țara noastră. În plus, pădurile culmilor care împrejmuiesc lacul au o biodiversitate ridicată. Sunt concluziile studiului făcut în zonă de către Academia Română, care a investigat modul de formare a lacului. De exemplu, urcând spre lac, puteți observa că în faţa lui există o pantă bruscă, care barează valea pe întreaga lăţime. Acesta e barajul natural, rezultat al unei alunecări de teren ce a închis valea, determinând acumularea apei în spatele lui. Astfel, spun geografii, iezerul s-a format în calcare jurasice masive, dispuse peste un fundament de roci eruptive. Iar apele curgătoare care se varsă în iezer sunt parţial temporare, deoarece străbat o zonă calcaroasă şi sunt scurte (1,5 – 2 km). Cel mai semnificativ e Pârâul Iezerului, care îşi are obârşia în Izvorul de sub Lac şi care reprezintă drenarea subterană a lacului.
Dar, dincolo de studii și date, rămân peisajele cu apă şi arbori, care se înnoadă într-un ansamblu deosebit de pitoresc. Oricât de plictisit ai fi, n-ai cum să nu-l admiri, cu toată atenţia ochilor. Și, că tot vorbim de atenție, nu rata un detaliu important. Pe malul pietros, cum te apropii de lac, vei vedea un chip de piatră, sculptat de natură. Ușor înclinat înspre stânga, pare un cap de om, cu ochi închiși, sprâncene stufoase și un început de zâmbet. Deși o poți trece ușor cu vederea, bucata de stâncă e remarcabilă ca expresivitate.
Acces la Iezerul Ighiel
Iezerul presupune un acces relativ simplu. Din Alba Iulia, ieși pe șoseaua DN 74 în direcţia Zlatna. În satul Şard, faci dreapta după ce treci calea ferată. Continui prin Șard, apoi ajungi în satul Ighiu și ții drumul înainte pe DJ 106 H, care te va duce în satul Ighiel. De la un anumit punct, drumul devine tot mai accidentat, urcă în serpentine abrupte, dar e practicabil de către orice tip de maşină. În total, distanţa de la Alba Iulia la Iezerul Ighiel este de 28 km.
Obiectiv turistic: Iezerul Ighiel
Localizare: Munții Trascău, pe raza comunei Ighiu (județul Alba)
Coordonate: alt. 925 m, adâncime 9 m, 46º10’50” lat. N; 23º22’00” long. E
Acces: cu mașina
Surse de informație pentru acest articol: Academia Română
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă
