Uneori, Sebeșul nu se vede de ceață. O ceață roz-albastră, suspectă ca un duh necurat, care plutește peste tot orașul și care cel mai bine se vede de la Râpa Roșie. Ei bine, ceața asta, atunci când nu e de la Dumnezeu sau de la sobele oamenilor, e poluare. Vechea poluare de Sebeș. Nu vă așteptați, deci, ca sebeșenii să vă răspundă altceva decât „poluare!” dacă îi întrebați ce cred despre orașul lor. Și, totuși, fără să-și dea seama, fără să mai aibă energie s-o recunoască, sebeșenii au motive de zâmbet. Cu atât mai mult turiștii. Iată, mai jos, cele mai inofensive motive de zâmbet din Sebeș, motive care generează liniște, chef de poze și umblătură pe ulițele săsescului Sebeș.

Le vom lua pe rând, școlărește, pentru că pur și simplu sunt locurile pe care merită să vi le treceți în agendă, cu liniuță, dacă veți vizita micuțul dar imprevizibilul Sebeș. Sunt monumente care împodobesc ceea ce, astăzi, încă putem numi „centrul istoric” al Sebeșului și care, atât pentru turistul cu binoclu la gât, cât și pentru curiosul „de tranzit”, sunt locuri care definesc orașul ca refugiu, ca spațiu turistic plin de liniște. Deci…

… Casa Zápolya

Adică Muzeul Municipal „Ioan Raica” sau Königshaus, aflat în colțul nord-estic al Pieței Primăriei. Nu știu să existe, în Sebeș, o altă clădire care să contrasteze mai puternic cu lumea din exterior. În secunda în care intri pe poarta muzeului și parcurgi gangul răcoros, urcând apoi în clădire, pe treptele de lemn, sonorul orașului pur și simplu se oprește. Nu mai auzi decât podeaua care-ți scârțâie sub pași, sunet aflat în perfectă armonie cu picturile de secol XIX, cu săbiile medievale sau cu ceasurile rococo, atârnate de pereți sau puse bine sub sticlă de vitrină. Toate, indiferent de câtă patină a vechimii au sau de cât aur a fost suflat pe ele, cer și oferă liniște. O liniște care vă costă… 2 lei la intrare.

Muzeul din Sebeș e întocmai ca orice alt muzeu de oraș mic. Diferența, aici, o face frumusețea nespectaculoasă, molcomă a clădirii tipic săsești, în care exponatele sunt atât de echilibrat așezate în odăi și pe holuri, încât par să aibă mai mult rol estetic, de gâdilire a ochiului, decât de cunoaștere istorică. Nu vorbim despre colecții impresionante, cantitativ, ci despre un set modest de vitrine care umplu sălile muzeului și care conțin vestigii dacice, arme și armuri medievale, icoane pe lemn, tablouri (Sava Henţia, Hermann Meuselbach, Karl Bransch), numismatică, științe ale naturii, artă africană (arme de pe valea Nilului, fiind cea mai bogată colecție de acest fel din estul Europei), obiecte de mobilier săsesc, de proveniență rurală și aristocratică.

Clădirea muzeului, definită prin răcoare, lărgime și scârțâituri rustice (cum numai o veche casă săsească poate fi), a fost construită în secolul al XV-lea. A fost, rând pe rând, casă regească a monarhului Zápolya, sediu al Dietei Transilvaniei în 1556, închisoare şi, nu în ultimul rând, loc în care se spune că Mihai Viteazu şi-a petrecut noaptea de 30-31 octombrie 1599, înainte de Unire. Ca instituție, muzeul a fost înființat în anul 1951, dar există în Casa Zápolya abia din 1953.
Program de vizitare: M – D, 08.00 – 16.00

… mănăstirea franciscană „Sf. Bartolomeu”

Un călugăr în sandale, îmbrăcat din cap până-n picioare în rasă maro și cu glugă pe creștet s-ar putea să fie, uneori, singura ființă umană pe care o veți vedea în mănăstirea franciscană din Sebeș. Și, totuși, mănăstirea asta e unul dintre cele mai vizitate spații sacre din oraș. Pare greu de crezut, dat fiind că slujbele sunt rare iar comunitatea romano-catolică e mică. În plus, nu cred să fi văzut vreodată mai mult de trei oameni rugându-se acolo în același timp. Fluxul credincioșilor, în mănăstirea franciscană, e discret; se intră, se roagă, se unge fruntea și se iese. Ușile sunt deschise încontinuu, de dimineața până seara și rar, foarte rar s-ar putea să vă nimeriți în timpul slujbei. Iată, pe scurt, unul dintre cele mai liniștitoare spații din Sebeș, spațiu de rugăciune tăcută, fără ritual, spațiu de tihnă monahală, care pentru mulți înseamnă cel mai bun refugiu. Este, practic, una dintre insulele de pace ale Sebeșului.

Mănăstire în plin oraș, aflată pe o uliță rar circulată, deși duce în centru, ea se numește „Sf. Bartolomeu”. Veți remarca grandoarea interiorului, rafinamentul statuilor și al orgii, retablul baroc și ferestrele gotice. De aproape trei secole, biserica e mănăstire franciscană; înainte, însă, fusese dominicană, aparţinând unei alte biserici, care se prăbuşise după războaiele cu turcii. Astfel, ceea ce se vede astăzi este lucrarea (datată 1731) a unor arhitecţi de factură neogotică.

… Casa Memorială „Lucian Blaga”

Nu e în Sebeș, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem „Lancrăm”, sunt convins că singurul nume care vă vine în minte e „Blaga”. Și nu veți greși. Acest sat, care a reușit în mod miraculos să-și păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga încă din primii ani de viață, deține o casă memorială în care e păcat să nu intrați. O casă cu grinzi de lemn, mobilier de secol XIX, manuscrise, haine vechi, tablouri, fotografii, geamuri înguste și ziduri groase. Casa lui Blaga.

Se află în Lancrăm, la 1 km de Sebeş şi este realmente căminul în care s-a născut poetul, filosoful, dramaturgul şi eseistul Lucian Blaga. Din fericire pentru turiștii care caută autenticitate și feeling rustic netrucat, casa natală a lui Blaga a fost restaurată astfel încât să corespundă întru totul imaginii descrise de acesta, în cartea Hronicul şi cântecul vârstelor (considerată a fi cea mai autorizată sursă în privinţa trecutului clădirii). Ca atare, recondiţionarea casei a însemnat recuperarea vechii ambianţe rurale, pe care o veți resimţi peste tot. În podele, grinzi, ferestruici, în mobilier și călimare de cerneală. Dacă vreți încă o porție de liniște vindecătoare, faceți un drum până la Lancrăm.
Program de vizitare: M – D, 08.00 – 16.00 (ultima intrare: 15.30)

Obiective turistice: Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș; mănăstirea franciscană „Sf. Bartolomeu” Sebeș; Casa Memorială „Lucian Blaga” Lancrăm
Localizare: Sebeș (județul Alba)
Acces: cu mașina; pietonal
Surse de informație pentru acest articol: Sebeșul. O istorie în imagini, de Călin Anghel, Radu Totoianu, Adrian Popa, Constantin Șalapi, Bibliotheca Musei Sabesiensis, 2014
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă; Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș (arhivă); Cătălin Cădan; Daniel Bloss
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociația „Turism Mülhbach” 2015