A rupt uși, a căzut pe scări, a jucat cu piciorul rupt, a dat bâlbe, și-a luat un pumn în față în timpul spectacolului, pumn care i-a oferit o frumoasă combinație de galben spre verde pe față. A făcut și a pățit de toate, pentru că e actor.
De fapt, a ales să fie actor și se mândrește cu asta. Se numește Florin Ionuț Crăciun, e participant la Gala HOP, iar mai jos veți găsi un scurt și onest interviu cu el, ca să știți pe cine aplaudați, în septembrie, la Costinești.
 |
Florin Ionuț Crăciun, 23 de ani, din localitatea Jijila, județul Tulcea
Studii: U.N.A.T.C. București, secția Actorie, promoția 2014, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu
Participă la Gala HOP 2016, la secțiunea Grup, cu spectacolul Visul lui Ariel
Rareș Tileagă: Cine este Florin?
Florin Crăciun: Un băiat din Jijila, județul Tulcea!
R. T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, și cum îl vezi acum?
F. C.: Înainte de facultate nu eram conștient de cât de prăfuiți suntem.
R. T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
F. C.: Dem Rădulescu.
R. T.: Povestește, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat, ca actor.
F. C.: Ohoo, sunt multe, n-aș putea să zic: am rupt uși, am căzut pe scări, am jucat cu piciorul în ghips, ne-a căzut decorul, bâlbe nu mai zic, mi-am luat un pumn în față în timpul spectacolului și când am dat machiajul jos eram galben spre verde.
R. T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
F. C.: Contează. Mie, personal, nu-mi place să joc cu puțini oameni în sală.
R. T.: Crezi în aplauze?
F. C.: Da.
R. T.: Cât de mare este distanța între ceea ce visezi să faci și ceea ce faci acum?
F. C.: E mare.
R. T.: Ce îți place în teatrul românesc?
F. C.: Și eu m-am întrebat asta de mai multe ori.
R. T.: Ce te dezamăgește în teatrul românesc?
F. C.: Lenea.
R. T.: Ce importanță are pentru tine critica?
F. C.: Oricât de bună sau rea ar fi critica pe care o primesc, niciodată nu o voi lua în serios mai mult de 50%.
R. T.: Ce altceva, în afară de teatru, îți ocupă mintea în fiecare zi?
F. C.: Filme, jocuri, bere, tot felul de acțiuni. De obicei nu am stare.
R. T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
F. C.: De lene.
R. T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simți viu.
F. C.: Adrenalina, un banc bun, un banc extrem de prost și munca.
R. T.: Ce înseamnă pentru tine expresia „să dai din coate”?
F. C.: Să muncești; cât investești, atâta scoți.
R. T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
F. C.: S-o facă.
R. T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
F. C.: Tarantino.
R. T.: Cum înțelegi succesul?
F. C.: Atunci când faci ce-ți place și munca ta este luată ca punct de reper.
R. T.: Când ai început să te gândești serios la teatru? Și, mai ales, de ce?
F. C.: După ce am terminat un liceu de arte, specializarea Actorie. Următorul pas a fost admiterea la U.N.A.T.C., dar abia în anul II de facultate mi-am dat seama că asta vreau sa fac.
R. T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
F. C.: O etapă. O provocare.
R. T.: Cum se face că ai ales, la HOP, participarea în grup, în defavoarea celei individuale?
F. C.: Eu am zis că vreau să merg la HOP, Marian (Marian Olteanu, n.r.) a zis că vrea sa meargă la HOP, Toader (Tudor Morar, n.r.) a zis că vrea să meargă la HOP, așa că am mers toți la HOP.
Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, august 2016
