Un nou record în Cluj, aseară: 2.500 de oameni congelați în Piața Unirii. Fix în centru. O congelare colectivă, dureroasă, până la oase, dar 100% asumată. A fost prima zi de TIFF, iar deschiderea oficială – adică o oră de discursuri, spectacolașe și prezentări, plus încă două ore de film – a fost un eveniment
Sebeșul e al meu. Nu-i al urmașilor urmașilor voștri, care, probabil, vor purta măști de gaze și-n somn. Sebeșul e al meu și, cu toate minusurile grave care există acolo și care te fac praf când ți-e lumea mai dragă – aerul toxic, mafia lemnului, administrația leneșă, delăsarea socială cronică, înmulțirea galopantă a cocalarilor, trista
Iubitorii lui Lost in Translation, scris și regizat de aceeași Sofia Coppola, vor priza și acest mult-mai-tulburător Somewhere, în care totul se învârte (din nou) în lumea neutră și aventuroasă a hotelurilor. La mijloc, însă, îl avem pe cel mai antierou dintre antieroi. Actor la Hollywood, posesor de Ferrari, Johnny e mare vedetă de tabloid,
Piatra Craivii, de lângă Alba Iulia, e cum desenam noi munții în copilărie: un vârf ascuțit, în care te înțepi dacă pui mâna. Înalt, stâncos, fotografiabil, desenabil, povestibil, e muntele care, spun mulți, ar ascunde capul lui Decebal… În sfârșit, e muntele clasic. Din simplul motiv că e sălbatic. Și, culmea, accesibil, chiar și celor
„Singur împotriva tuturor” stă scris pe capul lui Emilian Oprea, de pe afișul filmului De ce eu?, în care Oprea joacă rolul tragic al procurorului Panduru. Dar nu vă închipuiți un die hard cu bruși williși desculți, în maieuri asudate. Închipuiți-vă un film cu ritm de serial, așezat, fără hopuri mari, fără sânge la vedere,