Bunica e paralizată din ’93. În ’97 și-a rupt piciorul bolnav iar de atunci stă pe pat. Bunicul, paralizat și el, a îngrijit-o de la bun început. Mai greu, mai ușor, dar se descurcau. Într-o bună zi, când eram amândoi prin curte, bunicul m-a oprit ca să-mi spună ceva. Ca din senin, m-a prins de

Unele filme sunt atât de diferite între ele, încât atunci când le vezi, unul după altul, par să fie nu două filme diferite, ci două chestii care aparțin unor domenii complet separate. Ca și cum acum mănânci o friptură, după care faci o tură cu tramvaiul. Așa că dacă despre filmul lui Porumboiu voi vorbi

Atenție: cei care nu l-ați văzut și vreți să-l vedeți, citiți doar fragmentul de mai jos. România, anii ’80. Un tânăr e supus unui experiment științific de modificare a mentalității, astfel încât să fie pregătit pentru schimbarea de regim de după 1989. Experimentul are succes: omul-cobai își modifică în timp record gândirea (procesul fiind mai

Ceea ce citiți aici e textul unui om care ar fi vrut să-l scrie mai devreme. E, deja, a patra zi de Astra Film, la Sibiu și încă n-am scris un rând. Cel puțin nu pe hârtie. În cap, însă, am o mie de fraze, propoziții și titluri, multe din ele cu semnul exclamării și

La cât de puţină lume era în sală, puteai pune pariu că ori urma un film slab, ori nu avea lumea chef de TIFF. Din fericire, nici una, nici alta. Cel de-al doilea lungmetraj al chilianului Pablo Larrain spune o poveste suficient de şocantă şi fluentă aşa încât, odată începută prima scenă din film, să

N-ar trebui să-l recomand fără argumente, dar fac o excepție: du-te să-l vezi. E unul dintre cele mai bune studii de caracter pe care le-a dat cinema-ul danez, cumulând parcă toată experiența scenaristică din ultimele decenii. Probabil că exagerez, dar e una din reacțiile firești la Teddy Bear – film care dezvoltă un scurtmetraj cu

Afișul spune tot: silueta unui om într-un pustiu alb, sec, depersonalizant. El e John May, funcționar de primărie, a cărui unică sarcină de serviciu este să dea de urma rudelor celor care au murit în singurătate. E ultra-precis și tipicar, ține cu sfințenie la ordinea de pe birou și își duce viața într-o solitudine deplină.

Aproape orice film din istoria cinema-ului este despre viață. Că-i western, scurtmetraj horror sau slapstick comedy, filmul a fost întotdeauna preocupat într-un fel sau altul, mai pe față sau mai discret, să vorbească despre om. Ship of Theseus nu doar că intră în marea categorie a filmelor despre om, dar o face declarativ și dezarmant,