Felul relaxat în care Maria-Veronica se lasă, de bună-voie, în „bătaia de tun” a criticilor – „n-am avut parte de multe cronici, dar aștept aprecieri, pumni în stomac și șuturi în fund” – mie îmi amintește de filmele alea în care omul care urmează să fie executat cere, calm, o ultimă țigară.Și nu cred că

S-a mutat din Cluj (unde vedea teatrul din geamul bucătăriei) în București, unde face cam 20 de minute până la cel mai apropiat teatru. Dar nu-i bai, ca să vorbim pe limba ardeleanului Tudor: importantă e nu distanța geografică, ci distanța între cine ești și cine vrei să fii. Între „unde sunt” și „unde vreau

Am auzit multe feluri prin care actorii, tineri sau în vârstă, își descriu munca pe scenă. Unii preferă variantele academico-savante, alții pe cele trăiriste, cu ochii în albastrul cerului. Toate sunt bune, valide, pentru că vin din interior, de acolo, de pe „scândură”. Mihaela, însă, în interviul de mai jos, a venit cu o definiție

Definiția pe care Ștefan și-o dă lui însuși e că încă nu are o definiție exactă. Îi apreciez autoironia, cu atât mai mult cu cât felul în care gândește Ștefan arată tocmai faptul că viața nu ține de etichete, de definiții și de exactități spirituale. Viața, așa cum o vede și o trăiește Ștefan, e

Deși răspunde scurt, aproape sec, aparent plictisit, de parcă ar sta cu coatele pe masă și cu capul în palme, și cu toate că nu recurge la vorbe multe de înfrumusețare a frazei, ca să sune bine interviul, să știți că interviul cu Ioana e o bucurie să-l citești. La fel cum a fost, pentru

Dacă mi s-ar permite lipsa de gentilețe ca să fac comparații între oameni și obiecte, pe Raluca aș compara-o cu un mic briceag. Pentru că, așa cum un briceag are cuțitaș, tirbușon și forfecuță, adică mici chestii practice, bune la toate, tot așa Raluca are câte un răspuns iute, tăios, neașteptat, bun la orice întrebare

Citind și recitind interviurile cu cei 29 de actori, dintre care am publicat mai mult de jumătate, trebuie să recunosc că mi-au rămas în minte câteva răspunsuri de-ale lor. Sunt antologice. Unele au statut de „perlă” sau trăznaie, altele sunt aforisme spontane, fraze dostoievskiene sau enunțuri cutezătoare. Cum or fi, cum n-or fi, le țin

Actrița Oana, așa cum o cunosc eu după acest mic interviu, e o devoratoare de text. În orice formă l-ar găsi, de la eticheta de conservă și basmele de copii, la volumul de teorie teatrală și textul ezoteric, Oana consumă text la modul nutritiv. În plus, Oana are, ca toți actorii vii, o combinație internă

Lui Tiberiu ar fi bine să i se deschidă uși, pentru că, altfel, le smulge el. Și le aruncă cât colo. Glumesc, evident, dar în același timp evoc o situație reală, povestită de Tiberiu în interviul de mai jos, ca să evidențiez un fapt esențial: actorii, de oriunde ar fi ei și din orice cultură

Nu vă voi ascunde faptul că, citind interviul cu Dani, veți avea senzația că citiți un roman rusesc. Fraze grele, lungi, dense, apăsătoare când crezi că te odihnesc, liniștitoare când crezi că sunt dramatice… Îți vine să pui semn de carte la interviul ăsta, fiindcă acest Daniel, tânărul actor cu gusturi culturale generate de Dostoievski