Unii vorbesc de parcă ar scrie. Discursul le este în mod natural retoric, ascuțit, interesant chiar dacă articulează o banalitate, atrăgător de atenție fără să facă din asta un scop, o căutătură frustrată.Daniel Chirilă este un bun exemplar de actor care știe să folosească vorbele la modul onest și care, prin vorbe, deșteaptă atenții. Iată,
În lista de 29 de interviuri pentru Gala HOP, Adela Bengescu e interviul cu numărul 4. Totuși, vorbim despre o actriță, nu despre un număr. O actriță tânără, putem pune chiar un „foarte” înainte, al cărei entuziasm de a face chestii s-a transformat, în ultimii ani, într-o atitudine cu picioarele pe pământ. Iată, mai jos,
Într-un comment pe net, Radu Afrim spunea, despre Cristina Juncu, „în sfârșit una care vorbește normal, cu cuvintele ei!” Radu, din punctul meu de vedere, are dreptate.Mai jos găsiți un cuprinzător și deșteptător interviu cu această Cristina Juncu, actriță, ca să știți pe cine aplaudați, în septembrie, la Costinești. Cristina Juncu, 22 de ani, din
Când faci un interviu cu cineva care are ce spune, care vede lucrurile fără prea multe complicații și care are un drum pe care și-l cunoaște, ai, dintr-o dată, sentimentul că lucrurile merg bine în viață. Poate nu e chiar așa, poate e doar o senzație temporară, dar cel puțin îi datorezi, acelui om, acea
Un scurt dar convingător interviu cu actrița Alina Petrică, din Piatra Neamț, ca să știți pe cine aplaudați, în septembrie, la Gala HOP din Costinești. Alina-Ioana Petrică, 26 de ani, din Piatra NeamțStudii: U.N.A.T.C. București, secția Actorie, promoția 2012, clasa prof. univ. dr. Doru AnaParticipă la Gala HOP 2016, la secțiunea Individual, cu Sonată după
Dacă vă place sălbăticia încă neatinsă de gunoaie și de tăierile disperate de copaci, dacă vă plac drumurile pe care nu încape decât omul, nu și mașina, dacă vă plac peisajele-surpriză și spațiile crude pe care nu le uiți tocmai pentru cruditatea lor, atunci mergeți la Cascada Vârciorog. La prost promovata, dar splendida Cascadă Vârciorog
Rebengiuc, Râlea și Kordonsky sunt nume pentru care sute de oameni ar fi în stare să se înghesuie într-o sală și să suporte lipsa de aer și nădușeala. S-a întâmplat ieri, la spectacolul Marmură al lui Yuri Kordonsky, cu Victor Rebengiuc și Marian Râlea pe scenă. Practic, în mintea tuturor celor pentru care teatrul e
Estetici, stilistici, referințe, alegorii, metafore, registre, criterii, categorii, etc. Un mare bau-bau de chestii care ar putea speria pe oricine și care au devenit, pentru mine cel puțin, în ultimii ani, puținele lucruri care îmi mai trec prin cap când văd teatru. Nu fiindcă asta îmi place să fac; credeți-mă, mi-e dor să văd și