Aș fi vrut ca primele două zile din TIFF 2016 – adică cea de ieri, în care am văzut un singur film, și cea de azi, în care scriu despre el – să fie zile de TIFF clasice, pur-sânge. Unele cu alergătură entuziasmantă de la o sală la alta, cu senzația aia unică de recuperare a

Cel mai greu și, în același timp, iritant e să ai de-a face cu un film mediocru. Nici entuziasmant, nici dezamăgitor, ci undeva la mijloc, pe acea linie fină care s-ar putea numi „între”. E filmul care acum te surprinde plăcut și îți dă motive să crezi că e consistent, profund, că nu e așa

Alaltăieri, în timp ce eram la cinema și vedeam The Assassin, acest film cumplit de neoccidental și necomercial, știam că nu am prea multe șanse să vă fac să-l vedeți, cândva, în viața asta. În ciuda superlativelor pe care le foloseam. Ieri, însă, când am văzut Chronic, îmi râdeau mustățile, pentru că știam că filmul

Dacă „cinema” înseamnă, pentru voi, filmele care plac, care sunt ușor de înțeles, simplu de privit, care nu schimbă „macazul” receptării și care corespund exclusiv genurilor cu care v-ați obișnuit de mult, puteți să vă opriți aici din citit. Sau dacă cumva citiți iar filmul vi se pare atractiv și mergeți să-l vedeți, să știți

Amintiți-vă cum erau filmele de suspans în anii ’50-’60. Pătimașe, teatrale, frumoase ca niște tablouri. Apoi a venit Jaws, în 1975, al lui Spielberg, care a spulberat tot și a schimbat la față cinema-ul, ca industrie, și thriller-ul, ca specie. Amintiți-vă cum era muzica în filmele primelor decenii de secol XX – lăcrimoasă în drame,

De la gară, urma să plec direct la cinema. Aveam doar câteva minute între sosirea trenului și începerea proiecției și cred că taxiul ar fi trebuit să zboare, ca să prind filmul. În fine, cum-necum, am ajuns. Dar, după doișpe ore de tren între Cluj și București, între care două de mică întârziere, tipic cfr-istă,

Diseară plec spre București, la festivalul Les Films de Cannes a Bucarest. Dar, ca unul căruia îi plac prescurtările (fiindcă întotdeauna o prescurtare sună mai lejer, mai de gașcă, mai chill decât versiunea integrală), eu le spun tuturor că „merg la Cannes”, în loc să zic, așa cum ar trebui, că „merg la Les Films

Ați văzut vreodată la televizor, în concursurile de golf, cum lovește câte unul mingiuța aia albă și o face să zboare peste tot terenul, intrând fix în gaura aflată departe? Firește, nu vedem asta zilnic; de fapt, șansele să aibă loc asemenea lovituri sunt atât de mici, încât putem vorbi de mari excepții. Gen „People

Când îmi chem prietenii la un film pe care nu l-am văzut (mare, imensă greșeală), iar filmul e un eșec trist chiar dacă sinopsis-ul sună bine, îmi vine să intru în pământ. De parcă eu l-aș fi făcut. Dar așa e în orice festival. Poți aplica ce criterii vrei ca să alegi cele mai bune