Mai demult, când mergeam la câte un festival și vedeam un film prost, mă enervam. Eram în stare să dau vina pe tot festivalul pentru filmul ăla, de zici că staff-ul evenimentului l-ar fi regizat. Nu făceam distincția între calitatea unui eveniment, care ține de organizatori, și calitatea filmelor din program, care ține de artă
Uneori mă uit prin sală, pe întuneric, la spectatori. Deși nu pot vedea decât siluete și profiluri, îmi place să-i văd cum reacționează, dacă se joacă sau nu pe telefon, dacă se foiesc, șușotesc, își dau coate, dacă-și suflă nasul de plâns sau pufnesc în râs. Ieri, de exemplu, am prins niște reacții de pozat,
Un nou record în Cluj, aseară: 2.500 de oameni congelați în Piața Unirii. Fix în centru. O congelare colectivă, dureroasă, până la oase, dar 100% asumată. A fost prima zi de TIFF, iar deschiderea oficială – adică o oră de discursuri, spectacolașe și prezentări, plus încă două ore de film – a fost un eveniment
Iubitorii lui Lost in Translation, scris și regizat de aceeași Sofia Coppola, vor priza și acest mult-mai-tulburător Somewhere, în care totul se învârte (din nou) în lumea neutră și aventuroasă a hotelurilor. La mijloc, însă, îl avem pe cel mai antierou dintre antieroi. Actor la Hollywood, posesor de Ferrari, Johnny e mare vedetă de tabloid,
„Singur împotriva tuturor” stă scris pe capul lui Emilian Oprea, de pe afișul filmului De ce eu?, în care Oprea joacă rolul tragic al procurorului Panduru. Dar nu vă închipuiți un die hard cu bruși williși desculți, în maieuri asudate. Închipuiți-vă un film cu ritm de serial, așezat, fără hopuri mari, fără sânge la vedere,
Milioanele de tineri care își strică ochii pe YouTube, zilnic, dând click după click în căutare de war scenes, headshots, graphic footage 18+ etc., vor lua o pauză după ultimul film al lui Clint Eastwood. American Sniper te satură de orori și dramă, cât pentru o lună de orori și dramă împrăștiate pe net și