Estetici, stilistici, referințe, alegorii, metafore, registre, criterii, categorii, etc. Un mare bau-bau de chestii care ar putea speria pe oricine și care au devenit, pentru mine cel puțin, în ultimii ani, puținele lucruri care îmi mai trec prin cap când văd teatru. Nu fiindcă asta îmi place să fac; credeți-mă, mi-e dor să văd și
O mare nedreptate care poate fi făcută unui spectacol este, totodată, o nedreptate pe care o comitem toți: datul cu părerea printr-un singur cuvânt. S-o recunoaștem, e mai ușor așa, mai ales în festivaluri, când spectacolele vin unul după altul, fugim de la o sală la alta și n-avem timp de fraze lungi. Și se
Într-un Sibiu cu ploaie, cu frig și cu un cer gri de parcă e noiembrie, străzile sunt goale. Chiar și-n centru. N-ai zice că cineva ar mai avea chef de ieșit. Și, totuși, vă asigur că există aglomerații și există cozi, trebuie doar să știți unde să căutați. În mod miraculos, pe vremea asta bacoviană
Snobismul. Adică „a, daaa, Măniuțiu! Super tare!”, fără să fi văzut nimic de Măniuțiu… Chestia asta cu minciuna culturală care te face să pari cult fără ca tu să fi cultivat altceva decât, să zicem, straturi de ceapă pe str. Slăninilor este, în DEX, „admirație nefirească și fără discernământ a ceea ce este la modă”.
Nu, nici pe asta n-o va recunoaște nimeni. Dintre toate excesele publicului, despre care am scris și vom scrie pe „Pasi Liberi”, probabil doar despre frică și scepticism omul va spune, cu juma’ de gură, „da, domne, așa e…” Restul? Tăcere suspectă. Hai, atunci, să eliminăm măcar în scris tăcerea asta și să vorbim, mai
Moartea și taxele, cică astea-s cele mai sigure lucruri din viață. O spunea Benjamin Franklin, acum vreo trei secole. Aș adăuga orgoliul. E „buba” pe care n-o recunoaște nimeni. Cea mai veche din lume. Cea mai protejată, șmecheră, complicată, nevindecabilă și înșelătoare defecțiune din câte există. E combustibilul inepuizabil de păreri, motorul oricărei polemici și
Continuăm, astăzi, ceea ce acum câteva zile părea un demers ciudat, adică discuția-pastilă despre excesele spectatorului și vorbim, mai jos, despre încă un vechi „beteșug” din capul spectatorului: SCEPTICISMUL. Din păcate, în comparație cu frica despre care era relativ ușor să vorbim înainte, scepticismul e un blocaj mult mai greu de diagnosticat și, deci, de