Sebeșul e al meu. Nu-i al urmașilor urmașilor voștri, care, probabil, vor purta măști de gaze și-n somn. Sebeșul e al meu și, cu toate minusurile grave care există acolo și care te fac praf când ți-e lumea mai dragă – aerul toxic, mafia lemnului, administrația leneșă, delăsarea socială cronică, înmulțirea galopantă a cocalarilor, trista
Știți cum e așteptată provincia în București? Așa cum e așteptat Bucureștiul în provincie. De multe ori se confirmă, în FNT, că cele mai așteptate spectacole sunt de la „maghiarul” din Cluj, de la Naționalul din Sibiu, de la Târgu Mureș, Brăila, Ploiești, de la „germanul” din Timișoara, de la „Tineretului” din Piatra, etc. Da,
Nu știu dacă Afrim e conștient, nu știu dacă ar vrea să fie conștient, dar drăcoveniile au devenit categorie estetică în teatrul românesc, datorită lui. O spun fără nici o ironie iar ca argument am aproape orice titlu afrimian care îmi vine în minte, de la Kinky ZoOne, Trei surori, Povestiri din nebunia (noastră) cea
Mi-e tot mai greu să scriu despre Festivalul Național de Teatru. Mult timp nu știam de ce și încercam, la început, să dau vina pe mediocritatea unor spectacole din festival, care te face să-ți storci creierii până când o depistezi. Dar nu e asta. Problema reală (și tot mai gravă pe măsură ce te afunzi