Cu Jeff Bridges în rolul chitaristului Bad Blake, filmul celor de la Fox Searchlight Pictures a avut, la TIFF 2010, un succes minor. Dar nu aplauzele decid calitatea (mai ales la festivaluri), deci merită văzut din acele raţiuni de gust personal, care te fac să-ţi placă când toţi ceilalţi strâmbă din nas. Crazy Heart are această capacitate – farmec l-aş numi –, care vine din bunul simţ cu care cele două ore de film descriu idila dintre bătrânul, ruginitul, beţivul cântăreţ Blake şi tânăra, înţeleapta jurnalistă Jane. Ce iese din combinaţia asta, Dumnezeu cu mila. E plin de conflicte şi remarci amare, asezonate cu acorduri country care îndulcesc această poveste în care se înjură şi se vomită prin toalete insalubre. Intră cu succes în familia poveştilor cu eroi scăpătaţi, fără glorie, din care face parte, de pildă, neglijatul The Wrestler (r. Darren Aronofsky, 2008). Rar vezi o poveste mai simplu spusă, mai bine calibrată pe propria temă şi mai echilibrată emoţional, apropiindu-se (ca decenţă a relaţiei de dragoste) de veteranul Lost in Translation (r. Sofia Coppola, 2003).
S.U.A., 2009, 112’
Regie: Scott Cooper
Scenariu: Scott Cooper; Thomas Cobb
Imagine: Barry Markowitz
Distribuție (parțial): Jeff Bridges; Maggie Gyllenhaal
Vizionare: în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), 2010, Cluj-Napoca
Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, iunie 2010
