Deși răspunde scurt, aproape sec, aparent plictisit, de parcă ar sta cu coatele pe masă și cu capul în palme, și cu toate că nu recurge la vorbe multe de înfrumusețare a frazei, ca să sune bine interviul, să știți că interviul cu Ioana e o bucurie să-l citești. La fel cum a fost, pentru mine, o bucurie să i-l iau.
Din punctul meu de vedere – și vă asigur că am destui ani în spate, în ciuda tinereții mele – Ioana e un om cu picioarele pe pământ și cu toate țiglele pe casă. Iată, mai jos, un interviu care confirmă toate astea. Un interviu pe care abia acum, aproape de miezul nopții, am avut timp să-l postez. Citiți-l, ca să știți pe cine aplaudați, în septembrie, la Costinești.
 |
Ioana-Maria Repciuc, 24 ani, din Oradea
Studii: Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, secția Actorie, promoția 2014, clasa prof. conf. dr. habil. Miklós Bács
Participă la Gala HOP 2016, la secțiunea Individual, cu Limitact (texte din piesa Îmblânzirea scorpiei, de William Shakespeare)
Rareș Tileagă: Cine este Ioana?
Ioana-Maria Repciuc: Înainte de toate, un om.
R. T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, și cum îl vezi acum?
I. M. R.: Înainte îl vedeam mai mult din public, acum îl văd mai mult de pe scenă.
R. T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actriță, în cel mai bun sens.
I. M. R.: M-au inspirat mai multe întâlniri, mai mulți oameni, dar numele nu a contat niciodată.
R. T.: Povestește, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat, ca actriță.
I. M. R.: Sunt o mulţime de întâmplări amuzante, dar puțin cam intime, pe care le-aş putea povesti. Prefer să le scriu într-o autobiografie, la final de carieră.
R. T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
I. M. R.: Contează enorm schimbul de energie.
R. T.: Crezi în aplauze?
I. M. R.: În cele sincere, da.
R. T.: Cât de mare este distanța între ceea ce visezi să faci și ceea ce faci acum?
I. M. R.: Dacă aş face acum exact ceea ce visez, la ce aş mai visa?
R. T.: Ce îți place în teatrul românesc?
I. M. R.: Faptul că, împreună cu noi, se luptă să trăiască, în ciuda tuturor obstacolelor.
R. T.: Ce te dezamăgește în teatrul românesc?
I. M. R.: Faptul că nu se acordă şanse egale tuturor.
R. T.: Ce importanță are pentru tine critica?
I. M. R.: O părere.
R. T.: Ce citești?
I. M. R.: Ce simt că mă hrănește.
R. T.: Ce altceva, în afară de teatru, îți ocupă mintea în fiecare zi?
I. M. R.: Oamenii importanţi din viaţa mea şi muzica.
R. T.: De ce lucruri te temi, ca actriță?
I. M. R.: De mine.
R. T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simți vie.
I. M. R.: Iubirea, întâlnirile care au un rol esenţial în dezvoltarea mea, discuțiile (în contradictoriu) în care îmi susţin cu tărie punctul de vedere, jazz-ul, pisicile, sportul şi înălţimile.
R. T.: Ce înseamnă pentru tine expresia „să dai din coate”?
I. M. R.: Să lupţi pentru ceea ce îti dorești cu adevărat.
R. T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
I. M. R.: L-aş îndemna să se gândească foarte bine la tot ce implică o facultate vocaţională, mai ales dacă îşi doreşte să profeseze în domeniu.
R. T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
I. M. R.: Cât mai mulţi.
R. T.: Cum înțelegi succesul?
I. M. R.: Ca pe o coroană care, odată dobândită, trebuie purtată cu modestie şi umilință.
R. T.: Când ai început să te gândești serios la teatru? Și, mai ales, de ce?
I. M. R.: Atunci când am început să îmi pun întrebari. De ce? Pentru că nu găseam răspunsuri.
R. T.: Spuneai, într-un interviu din 2014, că generația de acum e „puţin mai proastă decât cele precedente şi puţin mai bună decât cele care urmează”. Chiar atât de trist stau lucrurile?
I. M. R.: Da.
R. T.: Ce înseamnă pentru tine HOP, având deja experiența participării din 2014?
I. M. R.: O a doua experienţă. O nouă provocare.
Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, august 2016
