După primele secunde, în care am văzut un generic dulceag pe acorduri de pian, eram sigur c-o să văd un romance duios vrednic de Acasă și Kanal D. Dacă nu mai rău, pentru că urmau să intre în acest cadru molatic energica Julia Louis-Dreifuss (da, Elaine din Seinfeld) și durul James Gandolfini (da, șeful mafiei din The Sopranos). Deci un fel de „nucă în perete”. Din fericire, m-am înșelat ca de obicei la începutul proiecției: Enough Said e foarte departe de a fi molatic iar energica Julia și durul Gandolfini compun o poveste de dragoste care contrazice așteptările de film ratat și, deci, de telenovelă de succes.
Povestea e îngrijorător de comună, cel puțin la început. Doi adulți divorțați, trecuți binișor de 40 de ani, încep o relație. Lucrurile sunt previzibile, cei doi au vieți identice (fiice cam de aceeași vârstă, tabieturi de om single pe care cu greu îl mai scoți din bârlog), dar intervine aici mâna de-a dreptul cerească a scenaristei Nicole Holofcener. Accentul cade strict pe amănuntele aparent neînsemnate și accidentale, din dialogurile celor doi, dar care duc la esența relației. Iar esența e maturitatea lor, comportamentul așezat, subtil, fără naivități, care crede în entuziasm la fel cum crede în depresie, care preferă să spună lucrurilor pe nume chiar dacă e vorba de o furculiță murdară care n-ar trebui să fie pe masă. Este o dezbrăcare de artificii și o confruntare frontală de identități, care generează mult umor de situație, în genul celor mai rafinate sitcom-uri americane. Se râde, dar nu în hohote și se plânge, dar nu cu suspine, fiindcă e o poveste scrisă fără efecte de dragul efectelor și care nu pierde timpul cu derapaje de romanță.
Vorbim, deci, despre încă un film echilibrat, a cărui vigoarea stă în text, în nuanțele de replică naturalistă care exprimă nu tipologii fixe de personaje, ci personaje vii, cu plusuri și minusuri, cu reacții opuse dar credibile. Regretatul Gandolfini (acesta fiind ultimul lui film) joacă, aici, rolul unui „urs” blând, timid dar ferm, cu zâmbet șarmant, în contact cu care Julia Dreifuss e un amestec de îndrăzneală, teamă și curiozitate tipic feminină de a afla totul despre partener. Toni Collette, în schimb, face un rol episodic care n-o prea răsplătește; e britanică aici, dar nu-i iese accentul deloc iar rolul e aproape dispensabil în poveste. Păcat. Una peste alta, filmul e un categoric must-see pentru felul în care oferă umor și pentru optimismul nesiropos pe care îl respiră în special prin titlu (având în vedere că enough said se aude exact ca… enough sad).
S.U.A., 2013, 93’
Regie: Nicole Holofcener
Scenariu: Nicole Holofcener
Imagine: Xavier Pérez Grobet
Distribuție (parțial): Julia Louis-Dreifuss; James Gandolfini
Vizionare: în cadrul Comedy Cluj International Film Festival, 2013, Cluj-Napoca
Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, iunie 2013
