PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

la teatru
Cafeneaua 2
Spectacolele de mai jos (unul de Purcărete, altul de Mălăele) sunt comedii și au ambele același scop: să râdem. Să ne râdem. Să râdem de, să râdem cu, să plecăm acasă mai happy decât am venit la teatru. Diferența e că la primul spectacol abia dacă zâmbești, în cele mai bune faze ale lui, iar

Short Stories. Spectacolul-orice

Despre dans nu se poate scrie, cum se scrie despre teatru. Nici teatrul n-ar trebui să suporte acele lungi, comuniste relatări de după spectacol, tip dare de seamă pe modelul „pe scenă s-a întâmplat asta și aia”, fiindcă scena, oricâtă poveste ar conține, nu e decât un spațiu de coduri și mesaje, peste care domină
Punctul 4

Punctul orb

Ieșind dintr-un festival de film documentar (Astra Film), petrecut într-un liniștit și intim Sibiu, și intrând într-unul de teatru (FNT), într-un București unde doar în camera de hotel mai găsești liniște (asta dacă închizi bine geamurile), e ca și când sari dintr-un tren în altul. Pe de o parte, pentru diferența de stare între cele
Africa 2

Africa. Adică ceva ce nu prea vezi

O regizoare din Japonia, cu care am lucrat în 2005, mi-a zis o chestie pe care n-am uitat-o. „Știi, Rareș, cu cât imaginea dintr-un spectacol îţi rămâne mai mult în cap, cu atât spectacolul e mai reuşit. Nu tre’ să o descifrezi imediat. Să zicem că spectatorul are o criză în viaţă când, dintr-odată, îşi
Jurnal de Romania 6

Jurnal de România. Sfântu Gheorghe

Nu știu cum vedeți voi chestia asta cu teatrul și societatea, teatrul și lumea, teatrul și publicul. Chestia cu „cetatea”. Dar, dacă mai există șanse ca teatrul să fie înțeles, azi, ca loc în care ți se spune o poveste pe limba ta, nu ca loc în care ăia de pe scenă sunt puși să
HOP - Lorenzo 2

Una-alta despre HOP. A treia zi

Ca și voi, am în minte un top personal al concurenților de la HOP. Un fel de clasament numai al meu, egoist, subiectiv și secret, care, într-un fel, aș vrea să coincidă cu clasamentul oficial, ca să am senzația aia triumfătoare de „ai văzut că aveam dreptate?” S-ar putea, totuși, ca preferințele mele (deși „preferințe”,

Una-alta despre HOP. A doua zi

Cea mai bună perioadă din viața mea, în ce privește teatrul, literele, arta, a fost semestrul de facultate în care am citit Shakespeare. La început mai cu lene, mai de musai, apoi tot mai mult, mai intens, mai cu sete și foame, până ce la un moment dat aveam senzația că eu însumi vorbesc în
Cover HOP 2016 1

Una-alta despre HOP. Prima zi

Când spui că ești la Costinești și că te-ai dus cu treabă, să vezi teatru, că adică nu ești acolo pentru bălăceală și bere, nu te crede nimeni. Cel puțin nu cei din afara teatrului. Cei din teatru, însă, adică oamenii care trăiesc, mai bine sau mai prost, din teatru, s-ar putea să te creadă.
Bacs Miklos

De vorbă cu… BÁCS MIKLÓS

Prima mea amintire cu profesorul de teatru Bács Miklós e din școală, de la niște repetiții cu West Side Story, în timpul cărora el n-avea cum să mă remarce; eram unul dintre studenții de teatrologie care veniseră să asiste, de pe scaun, din umbră. Ca atare, prima lui amintire cu mine, Tileagă, e de când
Lavinia Pele

De vorbă cu… LAVINIA PELE

Cu Lavinia închidem seria celor 29 interviuri pentru Gala HOP. O serie pe care mulți dintre voi ați văzut-o ca simple postări pe Facebook, pe care le-ați citit în 20 de secunde și la care ați dat like într-o secundă. Alții, ca interviuri cu niște actori tineri, de care încă n-ați auzit. M-aș bucura, însă,
TOP