PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

la teatru
Eduard Trifa

De vorbă cu… EDUARD TRIFA

Unii actori se gândesc la teatru din copilărie, de când au văzut nu știu ce film cu nu știu ce actor. Alții, din liceu, de când au jucat pentru prima oară într-un spectacol și au simțit fiorul ăla, unic, fenomenal. În cazul lui Eduard, însă, primele gânduri despre teatru n-au avut nimic glorios în ele,
Stefania Misaila

De vorbă cu… ȘTEFANIA MISĂILĂ

Interviul cu Ștefania e mult, e dens, e deep. Conține răspunsuri atât de practice, încât ai senzația că sunt complete. Că altceva nu mai are sens să adaugi. Dar n-o să vă dezvălui nimic din lucrurile profunde și mari pe care le spune, cu modestie, Ștefania. Vă zic doar o singură chestie, care m-a făcut
Maria Panainte

De vorbă cu… MARIA PANAINTE

Un om care spune despre el însuși că are aspirații înalte, că vrea să exploreze viața, că e visător, optimist și că, totodată, e zăpăcit și încăpățânat, nu poate fi decât sincer cu el însuși și cu lumea din jur. E cazul actriței Maria Panainte, care-și dezvăluie această structură plină de contraste, știind foarte bine
Maria Veronica Varlan

De vorbă cu… MARIA-VERONICA VÂRLAN

Felul relaxat în care Maria-Veronica se lasă, de bună-voie, în „bătaia de tun” a criticilor – „n-am avut parte de multe cronici, dar aștept aprecieri, pumni în stomac și șuturi în fund” – mie îmi amintește de filmele alea în care omul care urmează să fie executat cere, calm, o ultimă țigară.Și nu cred că
Tudor Morar

De vorbă cu… TUDOR MORAR

S-a mutat din Cluj (unde vedea teatrul din geamul bucătăriei) în București, unde face cam 20 de minute până la cel mai apropiat teatru. Dar nu-i bai, ca să vorbim pe limba ardeleanului Tudor: importantă e nu distanța geografică, ci distanța între cine ești și cine vrei să fii. Între „unde sunt” și „unde vreau
Mihaela Velicu

De vorbă cu… MIHAELA VELICU

Am auzit multe feluri prin care actorii, tineri sau în vârstă, își descriu munca pe scenă. Unii preferă variantele academico-savante, alții pe cele trăiriste, cu ochii în albastrul cerului. Toate sunt bune, valide, pentru că vin din interior, de acolo, de pe „scândură”. Mihaela, însă, în interviul de mai jos, a venit cu o definiție
Stefan Pavel

De vorbă cu… ȘTEFAN PAVEL

Definiția pe care Ștefan și-o dă lui însuși e că încă nu are o definiție exactă. Îi apreciez autoironia, cu atât mai mult cu cât felul în care gândește Ștefan arată tocmai faptul că viața nu ține de etichete, de definiții și de exactități spirituale. Viața, așa cum o vede și o trăiește Ștefan, e
Ioana Maria Repciuc

De vorbă cu… IOANA-MARIA REPCIUC

Deși răspunde scurt, aproape sec, aparent plictisit, de parcă ar sta cu coatele pe masă și cu capul în palme, și cu toate că nu recurge la vorbe multe de înfrumusețare a frazei, ca să sune bine interviul, să știți că interviul cu Ioana e o bucurie să-l citești. La fel cum a fost, pentru
Raluca Radu

De vorbă cu… RALUCA RADU

Dacă mi s-ar permite lipsa de gentilețe ca să fac comparații între oameni și obiecte, pe Raluca aș compara-o cu un mic briceag. Pentru că, așa cum un briceag are cuțitaș, tirbușon și forfecuță, adică mici chestii practice, bune la toate, tot așa Raluca are câte un răspuns iute, tăios, neașteptat, bun la orice întrebare
Alexandru Voicu

De vorbă cu… ALEXANDRU VOICU

Citind și recitind interviurile cu cei 29 de actori, dintre care am publicat mai mult de jumătate, trebuie să recunosc că mi-au rămas în minte câteva răspunsuri de-ale lor. Sunt antologice. Unele au statut de „perlă” sau trăznaie, altele sunt aforisme spontane, fraze dostoievskiene sau enunțuri cutezătoare. Cum or fi, cum n-or fi, le țin
TOP