PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

la teatru

Vestul singuratic

Apoi am văzut Vestul singuratic, al lui Cristi Juncu. Acest al doilea și ultim spectacol pe care l-am prins la București, în „FESTin pe Bulevard”, era de fapt unica mea șansă să mă răzgândesc și să văd cu alți ochi festivalul ăsta despre care ar fi trebuit să știm mai multe. Nu pot folosi cuvinte

Tatăl

Când ajungi la un festival pe ultima sută de metri și încerci, în două zile, să prinzi cât poți, ca să simți măcar pe vârful limbii că ai gustat festivalul, e ca și când vii la spartul târgului. Nu se mai vinde nimic și nu te crede nimeni că ai fost acolo. Iacă așa m-am

Sebeș. Uneori e bine

Sebeșul e al meu. Nu-i al urmașilor urmașilor voștri, care, probabil, vor purta măști de gaze și-n somn. Sebeșul e al meu și, cu toate minusurile grave care există acolo și care te fac praf când ți-e lumea mai dragă – aerul toxic, mafia lemnului, administrația leneșă, delăsarea socială cronică, înmulțirea galopantă a cocalarilor, trista

Remembering me

[EN] Beautifully floating in the feeling of life, like I never could in water. Even the saltiest sea draws me in. Above there is the sky, but I find myself in an impossibility of contemplating it… My senses fade out trying to control the waves. The music of the stars is a different story. It

Sânziana și Pepelea

Știți cum e așteptată provincia în București? Așa cum e așteptat Bucureștiul în provincie. De multe ori se confirmă, în FNT, că cele mai așteptate spectacole sunt de la „maghiarul” din Cluj, de la Naționalul din Sibiu, de la Târgu Mureș, Brăila, Ploiești, de la „germanul” din Timișoara, de la „Tineretului” din Piatra, etc. Da,

Castingul dracului

Nu știu dacă Afrim e conștient, nu știu dacă ar vrea să fie conștient, dar drăcoveniile au devenit categorie estetică în teatrul românesc, datorită lui. O spun fără nici o ironie iar ca argument am aproape orice titlu afrimian care îmi vine în minte, de la Kinky ZoOne, Trei surori, Povestiri din nebunia (noastră) cea

De vânzare

Nu știu cum se vede FNT-ul din afară, adică din țară sau din București; mi-e imposibil să mă pun în pielea celor care nu vor sau nu pot să ajungă în sala de teatru. Cred că reacțiile variază cel mult de la „a, festival național de teatru? Fain!” la răzvrătita izbucnire „păi da, intră doar

Viața-i mai frumoasă după ce mori

Mi-e tot mai greu să scriu despre Festivalul Național de Teatru. Mult timp nu știam de ce și încercam, la început, să dau vina pe mediocritatea unor spectacole din festival, care te face să-ți storci creierii până când o depistezi. Dar nu e asta. Problema reală (și tot mai gravă pe măsură ce te afunzi

Articole recente

  • Mos Nichifor

    Când vine vorba de teatru, Bucureștiul e aștept...

  • MMXX

    Știți, când spui „film”, spui intrigă, spui spe...

  • Neliniște

    Primul meu FNT – sau, ca să mă exprim corect și...
  • Four daughters 1

    Four daughters

    Mă aflu din nou la București, după câţiva ani d...

  • Libertate

    Într-un fel în care cred că mă pot înțelege doa...

Articole recente

GET A FREE QUOTE

Please fill this for and we'll get back to you as soon as possible!

TOP