Rimetea. Occidentul Apusenilor

Poate cel mai frecvent of al românului este că în România nu e ca „pe dincolo”. Un „dincolo” îndepărtat, vag, un „dincolo” superior, frumos, curat, bine gândit. În orice caz, un „dincolo” cum noi n-avem. Ei bine, dragi emițători de of-uri, poate știați, poate nu, dar avem. Bine, nu făcut de mână românească, dar avem.

Liniștea dintre ziduri

Un turn alb, un zid scund și o portiță din scânduri vechi. Te afli la biserica unitariană din Rimetea, locul în care vei putea înțelege cel mai bine liniștea satului și spiritualitatea așezată, lină, fără contorsiuni a oamenilor de acolo. Nu exagerez descrierea. Cine a fost măcar într-una din bisericile de secol XVIII sau, mai

Alba. Județul fotografului sătul

N-o fi Alba „cel mai cel” județ din țară, bogat, frumos etc. – deși se poartă superlativele și aș putea s-o dau pe laude localiste pe care puțini ar putea să le verifice – dar știu că e un județ fotografiabil. De fapt, dacă cheful de poze s-ar măsura în foame iar județul ar fi

Refugiu în munți: schitul Țețu

„N-ați nimerit prea bine. Îi post, acuma, iar rânduiala e altfel acuma față de restul timpului”, ne-a zis bătrânul părinte Sofronie, cu zâmbetul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să te ajute. „Da’ ca să nu plecați supărați de la noi, hai că vă zic”. Și ne-a zis, oameni buni, ne-a zis ca un bunic,
TOP