PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

Ce nu este schiul?

Publicam, zilele trecute, un text despre ce cred eu că este schiul, cu riscul de a părea unul care face pe deșteptu’ și care, din biroul lui de fildeș, crede că le știe pe toate. Ei bine, vă asigur că biroul meu e pârtia, e undeva la cota 1.800, în plin viscol, iar costumul meu

Ce este schiul?

Uneori, după ce cobor de pe pârtie, e aşa de mare înghesuiala în après-ski, încât îmi beau vinul cot la cot cu oameni pe care nu-i cunosc. Fără să vreau, îmi intră în urechi discuţiile lor despre schi, aşa că singurul lucru pe care-l mai pot face, istovit după o zi de schi, e să

100% fotografiabilă: Râpa Roșie

Fiecare sat sau oraș de pe lumea asta are ceva turistic. Un muzeu, o biserică, o statuie, o placă comemorativă pe care n-o vezi nici dacă ești lângă ea – peste tot e un „ceva” care, cât ar fi de mic, ar merita o poză. E genul ăla de loc de care mai nimeni n-a

Schi cu ochii închiși: Pamporovo

De fiecare dată când schiez pe ceaţă, când nu văd la doi pași în faţa mea şi mă chinui să intuiesc pe unde ar fi brazii, eu îmi amintesc de Pamporovo. Poate nu vă spune multe numele ăsta de staţiune bulgărească, aşa cum nici mie nu-mi spunea înainte să schiez acolo. Dar vă asigur că,

Sebeș. Motive de zâmbet (II)

Săptămâna trecută vă scriam despre un Sebeș turistic care, de poluare și griji zilnice, aproape că nu se vede deloc. Cel puțin nu prin ochii localnicilor. Ar trebui, dacă vreți să-l vedeți, să se întâmple unul din două lucruri. Unu, fie să fiți turiști și să priviți orașul strict prin prisma celor câtorva spații turistice
Lavinia Pele

Notițe din octombrie (III). Ai mei erau super!

Ați văzut vreodată postările alea de pe Facebook, gen „nu ești născut în anii ’80 dacă nu umblai cu cheie la gât” ? Cam din aceeași categorie de memorie afectivă, colectivă, intenționat amuzantă și eficient amuzantă face parte și spectacolul lui Cristian Ban, Ai mei erau super!. Aceeași întoarcere pozitivă înspre trecut, aceeași scormonire după

Notițe din octombrie (II). Femei / Bărbați

Teatrul, atunci când nu e bine făcut, enervează, plictisește, provoacă pufăituri. Ca să nu mai spun de calculele pe care plătitorul de bilet și le face în cap („hm, 20 lei e o pizza în centru…”) din secunda în care s-a decis, după multe șanse date spectacolului, că spectacolul e dezamăgitor în mod definitiv. Practic,

Notițe din octombrie (I). Tihna

De multe zile încerc să scriu despre Festivalul Național de Teatru, care s-a încheiat de curând. Dar nu m-am putut aduna deloc. N-am putut scrie un rând. La început, de neputință și șoc pentru tinerii ăia arși. Dup-aia, de nervi, de chef de ieșit în stradă și de urlat, fără să-mi pese că, poate, fix

Sebeș. Motive de zâmbet (I)

Uneori, Sebeșul nu se vede de ceață. O ceață roz-albastră, suspectă ca un duh necurat, care plutește peste tot orașul și care cel mai bine se vede de la Râpa Roșie. Ei bine, ceața asta, atunci când nu e de la Dumnezeu sau de la sobele oamenilor, e poluare. Vechea poluare de Sebeș. Nu vă

Turnul cu ceas. Reperul unui oraș

Când te apropii de Sebeș, vezi turnul cu ceas. Când treci prin centru, vezi turnul cu ceas. Când intri pe net și dai search cu Sebeșul, vezi turnul cu ceas. Din orice unghi ai privi Sebeșul și orice imagine ai vedea cu acest mic oraș de lângă Râpa Roșie, că vorbim de cărți poștale de

Stop-joc

Dacă 27 de oameni ar fi murit într-un sat, toată lumea s-ar fi oprit în loc. Nimeni n-ar mai fi lucrat, s-ar fi tras clopotele și toți ar fi ieșit pe la porți. În București, însă, vrând-nevrând, detaliile se pierd. „Apa” în care se dizolvă pliculețul de tragedie e atât de adâncă, încât nici n-ai

Una-alta despre filme

De fiecare dată când merg la dezbateri cu titluri importante, pe subiecte care ard, mă entuziasmez. Pe moment, am acea speranță a naivului că, în decursul celor două-trei ore, se vor pune lucrurile cap la cap, se vor coagula idei și se va ajunge, cumva, la soluții pe care le așteptam de mult. Realitatea este,

GET A FREE QUOTE

Please fill this for and we'll get back to you as soon as possible!

TOP