PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

Muntele clasic

Piatra Craivii, de lângă Alba Iulia, e cum desenam noi munții în copilărie: un vârf ascuțit, în care te înțepi dacă pui mâna. Înalt, stâncos, fotografiabil, desenabil, povestibil, e muntele care, spun mulți, ar ascunde capul lui Decebal… În sfârșit, e muntele clasic. Din simplul motiv că e sălbatic. Și, culmea, accesibil, chiar și celor

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, cu drujbe și topoare, ci de Dumnezeu, cine știe acum cât timp. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul

De ce eu?

„Singur împotriva tuturor” stă scris pe capul lui Emilian Oprea, de pe afișul filmului De ce eu?, în care Oprea joacă rolul tragic al procurorului Panduru. Dar nu vă închipuiți un die hard cu bruși williși desculți, în maieuri asudate. Închipuiți-vă un film cu ritm de serial, așezat, fără hopuri mari, fără sânge la vedere,
Iezer Sureanu 5

Splendid, unic, românesc

Când mă aflu departe de țară, în locuri unde nu speram să ajung vreodată, nu mă mai prea gândesc la țara mea. Prea puțin din ce oferă azi, România, mă face să-mi fie dor de ea, să depășească granițele și să „bată” în frumusețe străinătatea. Ei bine, există excepții. Iar una dintre ele e Iezerul

Perfectul concret

Uneori trec ani de zile şi nu apuci să vezi unele locuri, chiar dacă sunt la doi pași de tine. Ai auzit de ele, le vezi pe hartă şi îţi închipui cum ar arăta, prin asociere cu locuri pe care le-ai văzut deja. Şi rămâi în minte cu imaginea asta a unui peisaj vag, ideal,
Când am aflat, acum câțiva ani, că se poate schia și vara și că poți face plajă la cota 3.600, am crezut că e o glumă. Părea prea frumos să fie adevărat. A fost ca în anii ‘90, când am aflat că poți cumpăra roșii în ianuarie și lubeniță în martie. Pentru un schior dependent

1 martie, Alba Iulia. Fiți mulți.

În clasele I-IV, după ce vedeam o casetă cu bătăi, ne băteam. Karate. Eram buni. Mai târziu, am descoperit țevile cu cornete și ne jucam pac-pac. Durea, că aveau ac în vârf. Dar eram duri. Sufeream cu haznă și, mestecând șmecherește guma cerșită de la șoferii de tir, eram supereroii de cartier, care se rușinau

Ghețarul Scărișoara

Noi nu suntem speologi. Noi n-avem cordeline, costume de neopren și căști. Lanterna aia mică, de pus pe cap, ne-o punem doar dacă facem grătar, seara, așa că suntem la mare distanță de ceea ce înseamnă cunoașterea în profunzime a unei peșteri. În schimb, noi suntem altceva. Suntem turiști, din-ăia cu ghete second și rucsac

100% anti-pantofari

Dacă v-aș arăta imagini cu Piatra Secuiului, din Apuseni, și v-aș spune că sunt din Tibet sau Japonia, m-ați crede. Stâncile enorme, înălțate parcă brusc din câmpie, ca și când n-ar trebui să fie acolo, te trimit cu gândul la cele mai stranii locuri din Asia. Locuri unde, de obicei, nu ajungi decât dacă dai

Colțești. Ruine de lux

Când eram mic și citeam basme cu castele și cetăți, îmi imaginam ceva în genul cetății de la Colțești. Bine, nu știam eu pe atunci de Colțești, dar, văzând-o acum, îmi dau seama că aia era în capul meu ideea de fortificație. Cocoțată pe un deal, cu ziduri din care n-au rămas decât ruine, cu

Rimetea. Occidentul Apusenilor

Poate cel mai frecvent of al românului este că în România nu e ca „pe dincolo”. Un „dincolo” îndepărtat, vag, un „dincolo” superior, frumos, curat, bine gândit. În orice caz, un „dincolo” cum noi n-avem. Ei bine, dragi emițători de of-uri, poate știați, poate nu, dar avem. Bine, nu făcut de mână românească, dar avem.

Liniștea dintre ziduri

Un turn alb, un zid scund și o portiță din scânduri vechi. Te afli la biserica unitariană din Rimetea, locul în care vei putea înțelege cel mai bine liniștea satului și spiritualitatea așezată, lină, fără contorsiuni a oamenilor de acolo. Nu exagerez descrierea. Cine a fost măcar într-una din bisericile de secol XVIII sau, mai
TOP