PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

Winter Sleep

Am două programe de festival în față: unul de teatru, altul de film. Pe același birou se află două cărți, una în românește, alta în engleză, pe care trebuie să le machetez urgent și, în plus, mai am și ambiția să scriu despre spectacolele la care merg seara. Somnul e un lux; timpul liber, un

Frank

În fiecare an, când plec de la festivalul de film Comedy Cluj, mi se întâmplă două lucruri. 1) mă atașez de câte un film în mod ireversibil, 100%, trup și suflet și 2) îmi rămâne în minte cel puțin una din piesele de pe coloana lui sonoră. Pe cuvânt de onoare, nu-mi planific niciodată să

Farewell to the Moon

„Bă, există două tipuri de filme: care-mi plac și care nu-mi plac, nu care-s bune și proaste”. Poate că vi se pare greu de crezut, dar enunțul îi aparține unui fin intelectual, prieten de-al meu, care voia ieri să-mi explice în cuvinte puține și voit ne-academice de ce nu i-a plăcut Farewell to the Moon.
E suficient să vezi câteva filme din Comedy Cluj – sau în oricare alt festival bine orientat pe un anumit gen – ca să începi să-ți pui problema comicului în cinema, a formelor de umor în artă, a speciilor de comedie care au succes, care n-au succes, care au profunzime, care n-au etc. În sfârșit,

Usturoi

Chiar dacă știam de mult timp că o să vin la Comedy Cluj, totuși am senzația că sunt parașutat aici. Am picat fix în mijlocul festivalului, adică la cinci zile de la deschidere și, practic, primul sentiment a fost de aterizare forțată și de acomodare pe ultima sută de metri. Iar când ți se întâmplă

Waiting for August

Astra Film durează șapte zile. TIFF, zece. Comedy Cluj, zece. Teoretic, deci, Astra Film de la Sibiu pierde la capitolul „durată și cantitate”. Dar când pui în balanță felul în care ieși de la un film de ficțiune, despre realitate și, pe de altă parte, felul în care ieși de la un documentar cu realitate,

Maidan

Noi n-am luptat în ’89. Nici în martie 1990 la Târgu Mureș sau, câteva luni mai târziu, în Piața Universității. Nu știm cum e să sară pe tine trei mineri, cum e gazul ăla care explodează lângă picior și nici cum e să urli într-o mulțime de 100.000 de oameni. Noi mergem la film și

Stream of Love

Bunica e paralizată din ’93. În ’97 și-a rupt piciorul bolnav iar de atunci stă pe pat. Bunicul, paralizat și el, a îngrijit-o de la bun început. Mai greu, mai ușor, dar se descurcau. Într-o bună zi, când eram amândoi prin curte, bunicul m-a oprit ca să-mi spună ceva. Ca din senin, m-a prins de

Alba. Județul fotografului sătul

N-o fi Alba „cel mai cel” județ din țară, bogat, frumos etc. – deși se poartă superlativele și aș putea s-o dau pe laude localiste pe care puțini ar putea să le verifice – dar știu că e un județ fotografiabil. De fapt, dacă cheful de poze s-ar măsura în foame iar județul ar fi

Al doilea joc

Unele filme sunt atât de diferite între ele, încât atunci când le vezi, unul după altul, par să fie nu două filme diferite, ci două chestii care aparțin unor domenii complet separate. Ca și cum acum mănânci o friptură, după care faci o tură cu tramvaiul. Așa că dacă despre filmul lui Porumboiu voi vorbi

Experimentul București

Atenție: cei care nu l-ați văzut și vreți să-l vedeți, citiți doar fragmentul de mai jos. România, anii ’80. Un tânăr e supus unui experiment științific de modificare a mentalității, astfel încât să fie pregătit pentru schimbarea de regim de după 1989. Experimentul are succes: omul-cobai își modifică în timp record gândirea (procesul fiind mai

Refugiu în munți: schitul Țețu

„N-ați nimerit prea bine. Îi post, acuma, iar rânduiala e altfel acuma față de restul timpului”, ne-a zis bătrânul părinte Sofronie, cu zâmbetul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să te ajute. „Da’ ca să nu plecați supărați de la noi, hai că vă zic”. Și ne-a zis, oameni buni, ne-a zis ca un bunic,
TOP