PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

Cover - Spectatorul pufaitor 1

Exces nr. 4: SUPERFICIALITATE

Nu, nici pe asta n-o va recunoaște nimeni. Dintre toate excesele publicului, despre care am scris și vom scrie pe „Pasi Liberi”, probabil doar despre frică și scepticism omul va spune, cu juma’ de gură, „da, domne, așa e…” Restul? Tăcere suspectă. Hai, atunci, să eliminăm măcar în scris tăcerea asta și să vorbim, mai
Cover - Orgoliu

Exces nr. 3: ORGOLIU

Moartea și taxele, cică astea-s cele mai sigure lucruri din viață. O spunea Benjamin Franklin, acum vreo trei secole. Aș adăuga orgoliul. E „buba” pe care n-o recunoaște nimeni. Cea mai veche din lume. Cea mai protejată, șmecheră, complicată, nevindecabilă și înșelătoare defecțiune din câte există. E combustibilul inepuizabil de păreri, motorul oricărei polemici și

Sieranevada

Pentru foarte mulți, Cristi Puiu e doar un nume. Pentru mulți, e unul care apare la TV, în interviuri târzii, pe programe artsy care de obicei „se sar” din telecomandă. Pentru puțini, e un nume legat, de-a valma, de Cannes, TIFF, Moartea domnului Lăzărescu, regizori noi post-Nicolaescu, de care n-auzi decât dacă fac ceva rău

Scurte, bune, românești

Mulți văd, în TIFF, două chestii: 1) film românesc și 2) ocazia să vadă film românesc. Și bine fac. Că văd trei filme pe zi la fiecare ediție, sau unul pe an, sau unul la trei ediții, sau că merg pentru prima oară în viața lor la festivalul ăsta de care nu se poate să

Shelley

Mărturisesc că de mult timp mă chinui să găsesc un cuvânt suficient de frumos și, în același timp, suficient de dur, care să descrie dezamăgirea spectatorului în sala de film și să înlocuiască, de fapt, urâtul termen „țeapă”. Caut un cuvânt care să sune, dacă s-ar putea, onest și totodată livresc, să însemne și „m-a

Ușa deschisă

Despre filmul de mai jos aș fi vrut să scriu mai mult decât am scris. Nu e cel mai bun pe care l-am văzut în ultimul timp, nu e nici măcar original, ca situații, ca umor, ca tot. De fapt, văzându-l, aveam mereu senzația că tipul ăla de secvență și genul ăla de poantă am

Sete

E foarte posibil ca întrebările care se aud cel mai des, la TIFF, să fie „ai bani de filme azi?”, „mai apucăm să mâncăm?”, sau, cea mai răspândită, aici la Cluj, „no, ai văzut ceva fain?” Dacă la primele două am răspunsuri pe care nu le-aș face publice, la ultima aș răspunde că da, am

Sălbatic

Când am auzit prima oară aplauze la cinema, nu-mi venea să cred. Era ceva ciudat, atât pentru faptul că aplaudații nu auzeau aplauzele, cât și pentru că aplaudatorii aplaudau puțin, nici pe jumătate din cât se aplaudă la teatru. Pe urmă, mi s-a părut că devine ceva firesc, apoi obișnuință, apoi obligație. TIFF a contribuit

Ville-Marie

Aș fi vrut ca primele două zile din TIFF 2016 – adică cea de ieri, în care am văzut un singur film, și cea de azi, în care scriu despre el – să fie zile de TIFF clasice, pur-sânge. Unele cu alergătură entuziasmantă de la o sală la alta, cu senzația aia unică de recuperare a

Exces nr. 2: SCEPTICISM

Continuăm, astăzi, ceea ce acum câteva zile părea un demers ciudat, adică discuția-pastilă despre excesele spectatorului și vorbim, mai jos, despre încă un vechi „beteșug” din capul spectatorului: SCEPTICISMUL. Din păcate, în comparație cu frica despre care era relativ ușor să vorbim înainte, scepticismul e un blocaj mult mai greu de diagnosticat și, deci, de
Cover - Frica

Exces nr. 1: FRICA

Începând de azi, (îndrăznesc să) scriu despre excese. Excesele noastre, ca spectatori de teatru, excese pe care le știm sau nu; excese, exagerări, depășiri de limită, adică tot ce e derapaj în procesul receptării spectacolului, când suntem la teatru. Vom vorbi despre frică, scepticism, orgoliu, superficialitate și snobim și mă includ, firește, pe „lista neagră”

Trucuri de spectator

Presupun că toți, cei care am fost la teatru măcar de câteva ori în viață, avem un fel al nostru de a ne da seama când spectacolul e valoros sau nu. Bun sau prost, mișto sau nasol, alegeți voi terminologia. În ce mă privește, am propriile semnale cu privire la calitate și eșec, iar dacă

GET A FREE QUOTE

Please fill this for and we'll get back to you as soon as possible!

TOP