PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

Spectatorii care scriu

În lumea asta tot mai internetizată, mai youtubată, mai străină de citit și, firește, de scris, a scrie despre teatru pare o extravaganță de secol XIX. O chestie cu pană și călimară. Și, totuși, chiar dacă nu se vede cu ochiul liber, sunt mulți care scriu. De fapt, vorba unui prieten, sunt mai mulți care

Spectator cu acte în regulă

Teatrul, ca lume a talentului, a pasiunii, e și o lume a titulaturilor spuse, uneori, la nervi și cu voce tare. „Sunt actor, pricepi?”, „sunt dramaturg jucat”, „sunt critic și scriu în revista aia de la București” sau, cea mai gravă, „EU sunt regizorul și de mine ascultați”. Ar mai fi una singură, dar care

Soluții pentru spectatorul dezamăgit

La teatru se suferă. Și pe scenă, și în sală. Diferența e că atunci când cei din sală suferă mai mult decât cei de pe scenă, la mijloc se află un bilet cumpărat, un timp pierdut și mulți nervi storși. Da, azi vorbim despre soluțiile – puține, ce-i drept – pe care spectatorii le au

Zece chestii

Încercând să dau un titlu articolului de mai jos, în care veți găsi o listă de „zece legi” ale spectatorului de teatru, îmi ieșeau tot felul de formulări umflate, oficioase, de parcă eu aș fi dat gaura în cașcaval. În plus, voiam să folosesc termenii „receptare” și „decalog”, pentru că, într-un fel, aveam chef să

Monitorul român

Șureanu, 2013. Eram la teleschi, cu un elev pe care îl pregăteam să urce pentru prima oară cu înspăimântătoarea instalație, când, dintr-o dată, o mână mă bate pe umăr. Îmi întorc capul. O doamnă.-„Nu vă supărați, cât e ora?”– „70 lei”, zic.– „Nu-nu, cât e ceasul?”– „Mă iertați… Doișpe jumate…”Iată, dragi prieteni, una din multele

„Hai fatto la stagione?”

În Italia, în bucătăria hotelului în care lucram ca spălător de oale, fiecare zi începea la fel: cu un ștampăl de espresso, cu ochii cârpiți de somn și cu discuții leneșe între colegi care n-aveau niciodată chef de lucru. Fiecare știa ce are de făcut, în bucătărie, în sala de mese sau pe etaj, și

2015. Top momente

E pentru a doua oară când accept provocarea LiterNet de a scrie ceva despre cele mai importante momente din anul care s-a încheiat. Prima oară fusese în 2014 și, la fel ca și acum, mă vedeam în postura onorantă de a mi se cere părerea și de a spune ceva personal despre ceva universal. Anul

Elveția Estului: Șureanu

Niște lupi, lângă iaz. Un munte încă alb, în iunie. O poiană prin care n-a călcat, vreodată, picior de om. Șureanu e unul din acele spații în care starea de geneză a Pământului a rămas intactă. Ca și când, dintr-o dată, v-ați trezi în primul capitol al Facerii, cu câteva zile înainte de crearea omului.

Șureanu. Urme de om

Iernile bune, la Șureanu, încep toamna și se sfârșesc vara. Ninsorile care cad în octombrie și care albesc munții, urmând să se topească prin mai, confirmă că, aici, există o Siberie în versiune românească. Ger, viscol impenetrabil, țurțuri-gigant și un cer cu stele ca-n cărțile de colorat – sunt manifestarea zilnică a iernii în Șureanu,

Fum de lumânare: Oașa

Oașa e, fără nici un dubiu, cel mai sonor nume din Șureanu. Poate pentru că e pe malul lacului cu același nume, a cărui întindere izbitor de frumoasă, oceanică, e vecină cu Transalpina, poate pentru că mănăstirea a devenit pur și simplu un punct de referință pentru românii care caută mănăstiri. Cert e că, înainte

Căpâlna. Evadare dintre betoane

Ca să ajungi la cetatea de la Căpâlna, cocoțată pe un deal, departe de case, tre’ să-ți lași mașina jos, la șosea. Ai mult de urcat, îți trebuie provizii de apă și, mai ales, haine groase, pentru că e frig pe acolo. Cine știe, probabil te prinde și ploaia și, poate, o să-ți mânjești bocancii

Petrești. Cetatea cu iederă

Dacă e vreun monument de pe Valea Sebeșului pe care-l vezi întotdeauna cu coada ochiului, din drum, în timp ce iei curba la ieșire din Petrești, dar despre care nu știi, din mașină, ce e și de ce e acolo, atunci acel monument e cetatea din Petrești. Un loc unic, ca peisaj de ruine, din

GET A FREE QUOTE

Please fill this for and we'll get back to you as soon as possible!

TOP