PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare. Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

Schiorul roman 1

Monitor în Franța

Când au auzit prietenii mei că plec în Franța, ca instructor de schi, au făcut niște fețe lungi și au căscat niște ochi mari, lăcrimoși, de parcă urma să plec pe front. Reacția lor, de adâncă admirație, a fost una și aceeași: „bravo, bă băiatule…” Nu știu de ce, dar aveau impresia că merg acolo
Când am aflat, acum câțiva ani, că se poate schia și vara și că poți face plajă la cota 3.600, am crezut că e o glumă. Părea prea frumos să fie adevărat. A fost ca în anii ‘90, când am aflat că poți cumpăra roșii în ianuarie și lubeniță în martie. Pentru un schior dependent

Schi bulgăresc. Bansko

Bansko, martie 2014. Un câine se ia după mine pe pârtie, în zona de pădure. În timp ce mă apăr simbolic cu bățul, lăsându-l în urmă lătrând, îmi dau seama că mi se întâmplă un lucru absolut normal. Unu la mână, pentru că mă aflu în Bulgaria; doi la mână, pentru că vin din România.

Sölden. Raiul accesibil

Nu, nu este o blasfemie. Există multe raiuri pământești iar cine s-a simțit ca în cer acolo unde a călătorit – fie că vorbim de Paris, Niagara sau de o simplă poiană cu flori – știe ce spun. Așa că voi abuza de cuvântul „rai” în textul care urmează, pentru că Sölden are datele unui

Schiorul român

În 1 decembrie 2012 eram pe pârtiile din Kaprun și, între două cozi la teleschi, aud niște vorbe în românește. Dar nu în româneasca poetică a lui Coșbuc, ci în aia stâlcită a lui Chicoș Rostogan. Era ceva de genul „bă, tu ghe câche ori ai coborât pă asta?” Da, mi-am zis. Suntem diferiți. De

Schi în anii ’80

1988, iarnă. Țin minte că eram mici când tata ne trezeSCHI IN ANI 80a la 5 dimineața, o dată pe lună, ca să prindem camionul de muncitori care urca la Șugag, pe actuala Transalpina. Că ningea sau că era doar frig, nu-mi aduc aminte. Ce știu e că eram singurii care, la ora aia, așteptam

Pârtii de lux: Les 2 Alpes

Articolul de mai jos ar trebui să fie film, nu text. Film dintr-ăla pe Vimeo, cu rideri în bătaia soarelui și cu pulberi de zăpadă în urma schiurilor. Film cu munți la peste 3.500 m altitudine, care te fac să uiți că există Facebook, tastaturi, depresii și nervi. Bine ai venit în Les Deux Alpes,

Nu-urile începătorului

De obicei, pe pârtie nu se prea vorbește. Se schiază. În afară de „pe unde-o luăm acum?” și „nu vrei să-mi faci o poză?”, singurele fraze pe care ar trebui să le auzi la munte sunt cele ale schiurilor, când taie zăpada. Și, totuși, la schi se vorbește. Mult. De fapt, un singur cuvânt e

Fii mai bun sezonul ăsta!

„Mă apuc de treabă la iarnă” „Anul ăsta intru pe negre” „Jur că la iarnă încerc powder-ul” „Gata, de data asta schiez ca lumea” Vă sună cunoscut? Mie da, pentru că, deși schiez de când mă știu, în fiecare nou sezon de schi mi-am promis să fiu mai bun și să încerc încă o „chestie”

Orizonturi bune: Șureanu

Pentru cei care n-au auzit, pentru cei care încă se miră, avem vești: la Şureanu se schiază. Din 2010 se schiază iar o simplă căutare pe Google cu „schi Șureanu” te convinge pe loc. Dragi cititori cu chef de zăpadă, bine ați venit pe câteva dintre cele mai înalte pârtii din țară, de care puțini
TOP