Noi nu suntem speologi. Noi n-avem cordeline, costume de neopren și căști. Lanterna aia mică, de pus pe cap, ne-o punem doar dacă facem grătar, seara, așa că suntem la mare distanță de ceea ce înseamnă cunoașterea în profunzime a unei peșteri. În schimb, noi suntem altceva. Suntem turiști, din-ăia cu ghete second și rucsac neprofesional, dar care își doresc să umble și să le placă umblătura. Iar Ghețarul Scărișoara, chiar dacă pentru oameni ca noi pare ceva din altă galaxie, e perfect. O să ne placă acolo.
Când spui „Scărișoara”, cu toate că poate nu știi exact ce e, unde e, în ce județ etc., e ca și când spui „Sovata”, „Râmeț”, „Herculane”, „Poiana Brașov”. E un nume mare, cu majuscule, în mod obligatoriu notoriu, un nume care s-a înșurubat în mintea a milioane de români care n-au avut voie să iasă din țară timp de zeci de ani și pentru care turismul intern era singura lor lume, singura posibilitate de descărcare a timpului liber. De fapt, știm toți despre peștera Ghețarul Scărișoara din Apuseni. Știm încă din copilărie, din clasele mici. Știm chiar dacă nu toți am fost acolo, de parcă am fi o mare familie în care fiecare știe unde sunt tacâmurile, paharele și farfuriile.
Însă dincolo de notorietatea „din oficiu” a rezervației Ghețarul Scărișoara (care e, de fapt, prima peșteră declarată monument al naturii în România, în 1938), există o notorietate reală, probată, care mută Scărișoara din zona vagă a destinațiilor de diafilm, de carte poștală comunistă, în zona destinațiilor contemporane, atractive, puternice. Iar această notorietate vine din păcate nu dintr-o promovare deșteaptă și bine construită, ci din miile de impresii turistice verbalizate la un pahar de vin, pe bloguri, pe forumuri și în discuții accidentale.
Dacă ar fi să înșir motivele pentru care merită să vedeți peștera, n-aș începe cu cifrele uluitoare care îi definesc proporțiile și care, pentru speologi, înseamnă foarte mult. Aș începe cu ceea ce începe, de fapt, aventura spre ghețar, adică cu cei 48 m pe care îi cobori, pe scara metalică, de-a curmezișul pereților unui aven rotund, cu diametrul de 60 m. Pas cu pas, coborând pe trepte, aerul e din ce în ce mai rece și umed, de iarnă chiar (uneori coboară la -10 grade Celsius), deci asigurați-vă că nu sunteți în sandale și tricou. Atenție, scara devine înclinată la un moment dat, așa că turiștii supraponderali vor avea probleme atât la coborâre, cât și la urcare. Nici cei cu rău de înălțime nu se vor simți, aici, în al nouălea cer.
Asta ar fi partea goală a paharului. Partea plină e priveliştea dinăuntru. Puntea de lemn, care te duce de la un capăt la altul al peșterii (mă refer aici la interiorul deschis publicului larg, adică Sala Mare și Biserica), e ca un drum înapoi în timp printre sculpturi naturale de gheață și stalagmite uriașe. Nu exagerez deloc și nu obișnuiesc să fac risipă de metafore, dar vă asigur că atmosfera e unică, aici. Din loc în loc, tavanul picură stropi de apă şi îi auzi peste tot împrejurul tău, pe lângă punte și în bălțile limpezi care acoperă gheața. E ca o muzică surdă a timpului milenar care s-a scurs aici și vă garantez că până și cel mai insensibil și plictisit vizitator va fi pătruns până la oase de stranietatea ambianței.
Dar să vedem și cifrele. Portalul peşterii e înalt de 24 m şi lat de 17 m; blocul de gheaţă are un volum variabil (între 70.000 – 100.000 metri cubi), o grosime de 22,5 m şi o vechime de 3.800 ani la bază. Lungimea totală a peşterii e de 700 m, iar înălţimile stalagmitelor variază de la câţiva centimetri, la 7 m. Ca mărime, ghețarul e primul din Europa și al doilea din lume. Speologii consideră că prezenţa ghețarului se datorează faptului că peştera este o „capcană” de aer rece, pătruns de afară în fiecare iarnă.
Acces la Ghețarul Scărișoara
Ghețarul se află în Parcul Natural Apuseni. Accesul pornește din centrul satului Gârda de Sus. Din DN 75, înspre Arieșeni, faci dreapta în direcția satului Gârda Seacă. După aproximativ 2 km de mers, înainte de a intra în sat, se desprinde la dreapta un drum abrupt (vezi indicatorul turistic) și îngust, ce urcă în serpentine până la parcarea din apropierea ghețarului. Drumul e asfaltat şi accesibil oricărui tip de autovehicul, inclusiv celor cu garda joasă. O altă variantă de drum (la rândul său asfaltat) pornește tot din centrul Gârdei de Sus, dar trece prin Cheile Ordâncușii, pe DJ 750 și presupune o călătorie mai lungă.
Obiectiv turistic: peștera Ghețarul Scărișoara
Localizare: Munții Bihor, pe raza comunei Gârda de Sus (județul Alba)
Coordonate: alt. 1.170 m, lungime 700 m, 46º27’06” lat. N; 22º48’45” long. E
Acces: cu mașina; pietonal
Facilități: parcare; buticuri de gustări calde; magazin de suveniruri
Program de vizitare: numai în prezenţa ghizilor, zilnic între 09.00 – 17.00
Surse de informație pentru acest articol: Academia Română; Asociația „Sfinx” Gârda
Credite foto: Asociația „Sfinx” Gârda; Florian-Rareș Tileagă
