După ani la rând în care mi-am irosit energia părându-mi rău că din 400 de poze făcute în zăpadă, doar 4-5 erau excelente, am căzut pe gânduri. Exact cum zicea Cocoșilă: am făcut la tutun și m-am gândit; m-am gândit și-am făcut la tutun.
And then it hit me: fotografia, domnule, e mai ceva ca pescuitul. De fapt e mai ceva decât vechiul gold rush, care te ținea de dimineața până seara în apă mică, rece, cu o răbdare de ceasornicar. După care te întorceai acasă înghețat, stors, cu doar câteva firicele de aur care, pentru mulți, păreau egale cu zero.
Așa că pentru cele 4-5 fotografii (nu poze, nota bene) merită să stai de nebun în ger, în viscol și pe pârtie abruptă ca acoperișu’. E un fel de snow rush, în esență. Și inventez această expresie pentru că numai tu știi cum îți râd mustățile când, după o zi pe munte, ai câteva cadre splendide care te fac să uiți de toată osteneala. Iată, mai jos, chestiuni pe care eu, unul, nu le știam în primul meu an de ieșit pe munte. A trebuit să greșesc mult ca să-mi dau seama că la baza unei imagini bune stă o gândire elementară și prevăzătoare. Iată, deci, câteva mici sfaturi pentru ca fotografia de peisaj și fotografia sportivă să fie cât mai reușite.
Echipament
Când vorbim de fotografie de iarnă, vorbim de fotografie în frig. Nu uita că muntele are propriul său climat, la înălțimi de peste 1.400 m, așadar îmbracă-te mult mai gros decât atunci când mergi la schi, pentru că acum vei sta mult timp nemișcat, în special pentru fotografie de peisaj. E un chin să-ți tremure toată carnea de frig și, totodată, să trebuiască să-ți ții respirația și degetele fixe pe declanșator. Obligatorii sunt și mănușile care îți oferă un grip bun pe vârful degetelor, ca să poți schimba ușor setările de fotografiere. Totodată, hainele trebuie să reziste la vânt și umezeală, pentru că, în cazul fotografiei sportive, stai mai mult pe burtă decât în picioare.
Cât despre echipamentul foto esențial, iată-l: două seturi de baterii încărcate complet; incărcător; geantă foto izolată termic (plus sac impermeabil); un obiectiv, maxim două (deși nu recomand să le schimbi în ninsoare, viscol),de preferință un wide-angle și un teleobiectiv; un minitrepied pentru multiple exposure și fotografie pe timp de noapte; o cârpă moale cu care să ștergi lentila; o sticluță cu rachiu (nu pentru inspirație, ci pentru dezmorțeală). Ultima e opțională, totuși…
Setări
Întotdeauna pe Manual și întotdeauna RAW, fără doar și poate. De obicei, munții cu zăpadă sunt bine luminați și, deci, timpul de expunere pentru fotografia de peisaj poate fi aproape întotdeauna mic (în jurul valorii de 1/2000s), permițându-ți să folosești un ISO de maxim 400. Ține cont de White Balance, prin care poți evita nuanțele albăstrui ale omătului (datorate razelor ultraviolete puternice la altitudini mari). Cele mai indicate sunt Auto WB și Kelvin WB, pentru a regla ușor temperatura culorilor. Folosește și Active D-Lighting, ce reduce zonele întunecate (dat fiind că, tot din cauza ultravioletelor, contrastele între lumină și umbră sunt mari în bătaia soarelui). Un filtru UV este deci necesar și, ocazional înspre foarte rar, blitz-ul. Atenție, ai la dispoziție histograma, care îți arată calitatea expunerii. Dar întotdeauna să ții cont că fotografia sportivă, mai ales, necesită timp foarte mic de expunere și o focalizare rapidă, deci obiectivul trebuie să fie luminos, cu diafragmă cât mai deschisă.
Cadre și unghiuri
Fotografia care place și care vinde e fotografia sportivă, cu imagini spectaculoase în care schiorii sar ori coboară în viteză, cu dâre de zăpadă în urma lor. Este important să știi ce înseamnă o poziție corectă de schi / snowboard, astfel încât sportivul fotografiat să exprime eleganță, nu amatorism, chiar dacă mișcarea lui o fi spectaculoasă… În cazul săriturilor și carving-ului, unghiul cel mai potrivit e la nivelul zăpezii, aproape de schior (folosind un wide-angle), pentru a sugera cât mai bine senzația de levitație, de ridicare de la sol. În acest caz, dacă pârtia e abruptă, e indicat să faci găuri în care să te priponești cu vârful ghetelor, astfel încât poziția pe burtă să fie fermă.
Nu uita că orice schior lasă în urmă zăpadă, așadar încearcă să încadrezi schiorul într-un fundal mai întunecat (cer albastru închis, nori de furtună, stânci, copaci denși) pentru a evindeția pulberea zăpezii. De asemenea, îndrăznește și fotografiază soarele împreună cu schiorul; nimic nu e mai de impact decât un contre-jour pe silueta schiorului… Și nu îți fă probleme dacă apar cabluri și alte lucruri în cadru, care pot „ieși” în Photoshop: important e să focusezi pe schior.
Relația cu subiectul
La schi, turiștii sunt în general bine dispuși și nu le prea pasă de cine/ce fotografiază. Nu fă din asta un prilej de a te strecura pe nevăzute și de a „fura” un cadru. Intră în contact cu ei, câștigă-le încrederea și îți vor oferi de zece ori mai multe ocazii foto. Pe de altă parte, dacă fotografiezi schiori care coboară, e imperativ să îți iei măsuri de precauție, pentru a fi evitat de către ceilalți schiori care nu fac parte din „regie”. Totodată, e bine să ai o relație dezinhibată cu schiorul, pentru ca acesta să fie dispus să încerce din nou și din nou să sară sau să coboare. Cât despre peisaj, relația cu acesta e mentală, de profunzime. În cazul în care nu depinzi grăbit de ultimele secunde de lumină înainte de asfințit, trebuie să îți găsești timp pentru a intra în spiritul locului și a înțelege formele care îl definesc.
Cam atât, deocamdată. Sigur, poți fotografia și altfel: prin parbrizul mașinii sau prin fereastra unui après-ski, unde e cald și bine… Dar e ca și când vrei să mănânci o ciorbă adevărată și tu, de fapt, te mulțumești cu ciorbă la plic.
Articolul a fost publicat inițial în www.skipassmagazine.ro
