Iubitorii lui Lost in Translation, scris și regizat de aceeași Sofia Coppola, vor priza și acest mult-mai-tulburător Somewhere, în care totul se învârte (din nou) în lumea neutră și aventuroasă a hotelurilor. La mijloc, însă, îl avem pe cel mai antierou dintre antieroi. Actor la Hollywood, posesor de Ferrari, Johnny e mare vedetă de tabloid, cu lipici la femei și la presă. Toate îi pică fără să miște un deget, situându-se undeva între impostura lui Hlestacov din Revizorul și mediocritatea lui Fizz al nostru… De fapt, e cel mai norocos ratat și, recunosc, n-am mai întâlnit atâta inconsistență la un personaj central. Dar tocmai aici e meritul scenaristei Coppola, care a făcut din acest big shot miezul unei povești în care nu se petrece mai nimic, dar care e amuzantă prin nimicurile ei. Spre deosebire de Lost in Translation sau The Virgin Suicides, filmul de față e remarcabil nu prin dialoguri, ci prin ușurința cu care scenele exprimă – prin gesturi și priviri – nuanțe fine de caracter. Iar asta se întâmplă odată cu sosirea neașteptată a fiicei, care îl transformă pe Johnny dintr-un ratat într-un tată conștient de defectele lui. Brusc, și atitudinea publicului e alta, accentul căzând pe decență și dragoste. Dar filmul rămâne sec până la capăt, cu o scenă finală în care mașina lui Johnny e filmată din spate, punând publicul în postura simbolică a unui paparazzo acuzator și explicând, astfel, identitatea urmăritorului misterios care apare frecvent în film.
S.U.A. – Italia – Marea Britanie – Japonia 2010, 97’
Regie: Sofia Coppola
Scenariu: Sofia Coppola
Imagine: Harris Savides
Distribuție (parțial): Stephen Dorff; Elle Fanning
Vizionare: în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), 2011, Cluj-Napoca
Articolul a fost publicat inițial în revista „MAN.In.FEST”, iulie 2011
