Când mă aflu departe de țară, în locuri unde nu speram să ajung vreodată, nu mă mai prea gândesc la țara mea. Prea puțin din ce oferă azi, România, mă face să-mi fie dor de ea, să depășească granițele și să „bată” în frumusețe străinătatea. Ei bine, există excepții. Iar una dintre ele e Iezerul Șureanu. Din Munții Șureanu. Poftiți de-l vedeți.
De altfel, e primul loc care-mi vine în minte, când sunt întrebat ce recomand pentru o călătorie în județul Alba. Chiar dacă e departe de șosea și durează până ajungeți acolo, chiar dacă veți înjura pe ultimii 20 km de drum, sărind dintr-o groapă în alta, chiar dacă n-aveți ce face la iezer, decât să-l admirați, să-l pozați și apoi să vă întoarceți acasă, totuși Iezerul Șureanu e obligatoriu pentru turistul român. Mai ales pentru turistul atoateștiutor, care crede că a văzut destul și că nimic nu-l mai poate surprinde.
Ca să vedeți lacul, trebuie să treceți prin curtea Cabanei Șureanu, unde pun pariu că tot sudul Ardealului și-a făcut concediul, o dată în viață. Însă e puțin derutant, ba chiar iritant pentru unii faptul că tre’ să treci prin ograda cabanei (cu parcare închisă, nota bene, cabana aparținând Armatei) ca să ajungi la rezervație. În sfârșit, micul disconfort și confuzia că n-ați ajuns unde trebuie, ci într-o curte, se evaporă rapid, pentru că poteca spre iezer vă rupe de orice detaliu lumesc și vă duce într-o zonă de rai natural, fără fisuri, fără minusuri. Cărarea spre lac urcă, apoi coboară, apoi iar urcă și coboară, trece peste rădăcini de brad, pe sub cetini și vă duce la malul iezerului, unde veți găsi o băncuță și o masă, amândouă parcă la fel de vechi ca și iezerul.
Oamenii locului îi spun „lacul fără fund”. Nu pentru că n-ar avea, ba chiar poți vedea, cum urci pe Șureanu, bolovanii uriași de pe fundul lacului. Dar e „fără fund” fiindcă e alimentat de izvoare subterane, a căror adâncime n-a fost măsurată de mâini omenești. Lacul are o adâncime reală de 8 m, o lungime de 94 m şi o lăţime de 91 m, luciul de apă având o suprafață aproape perfect circulară. De fapt, geografii spun că este vorba despre „circul glaciar Şureanu”, sculptat în resturile domoale ale platformei Şureanu-Comărnicelu. Rezervația mai cuprinde, totodată, vegetația abundentă care îmbracă poalele masivului Șureanu, precum și mlaștina de lângă iezer, unde nu e indicat să vă aventurați. De altfel, nici înotul, oricât ar fi de ispititor, nu e o idee bună: pe lângă faptul că e interzis, înotul în lacul glaciar Șureanu te îngheață pe loc, chiar și-n miez de vară. Și, pe cât de rece, pe atât de înșelătoare e apa lacului. Fiind extrem de limpede, ai senzația că nu e adâncă. Ei bine, după doar doi-trei pași în lac, te pomenești deja cu apa până la piept. Da, recunosc, am încercat; dar o singură dată mi-a fost de ajuns să nu mai vreau…
Concluzia mea – ca turist care se mulțumește cu puțin și care iartă mereu autoritățile statului pentru lipsa lor de interes în a susține produse turistice în astfel de zone esențiale pentru turismul nostru – este că cel mai bun mod de a vă bucura de iezer este să fiți acolo și atât. Sau să fotografiați, mai ales dimineața, când lumina bate spre munte și spre lac. Sau, dacă vă țin picioarele, să urcați pe Șureanu, de unde lacul se va vedea tot mai mic, ca o perlă într-un ocean de brazi. Priveliștea obținută de sus justifică, pe bună dreptate, porecla dată de occidentali Munților Șureanu – „Elveția Estului” –, poreclă ce ilustrează perfect intimitatea și exclusivitatea lacului, în contrast cu spectaculozitatea peisajelor din Șureanu. Dacă e vreun punct culminant, în orice călătorie prin aceste zone, atunci cu siguranță ar fi nu Transalpina, nu lacul Oașa, nu mănăstirea Oașa, ci iezerul.
Acces la Iezerul Șureanu
Rezervația e situată la baza vârfului Șureanu. Accesul rutier este unic și pornește din șoseaua Transalpina. Trebuie mai întâi să ajungi la lacul Oașa, de unde nu continui pe Transalpina, ci faci dreapta pe DJ 704. Vei trece pe lângă mănăstirea Oașa, Luncile Prigoanei, Poarta Raiului și pârtiile Domeniului Schiabil Șureanu. De la baza pârtiilor, continui la dreapta și vei ajunge la Cabana Șureanu. În total, distanța de la lacul Oașa la Iezerul Șureanu este de 20 km, care pot fi parcurși într-o oră. Drumul e neasfaltat, accidentat, plini de gropi în special în perioadele ploioase, dar practicabil inclusiv de către mașinile cu gardă joasă.
Obiectiv turistic: Iezerul Șureanu
Localizare: Munții Șureanu, în situl natural „Frumoasa” (județul Alba)
Coordonate: alt. 1.750 m, adâncime 8 m, 45º35’00” lat. N; 23º34’10” long. E
Acces: cu mașina; pe jos
Surse de informație pentru acest articol: Academia Română
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă
