N-ar trebui să-l recomand fără argumente, dar fac o excepție: du-te să-l vezi. E unul dintre cele mai bune studii de caracter pe care le-a dat cinema-ul danez, cumulând parcă toată experiența scenaristică din ultimele decenii. Probabil că exagerez, dar e una din reacțiile firești la Teddy Bear – film care dezvoltă un scurtmetraj cu același subiect și cu același actor. Iar subiectul, deși seamănă izbitor cu cel din Pianista lui Michael Haneke, pare profund original. Repet, pare, iar senzația originalității vine din faptul că același tip de poveste este extrem de convingător spusă, făcându-te să uiți că a mai fost spusă și în altă parte.
Pe scurt, în Teddy Bear avem cazul comun al copilului bătrân, încă singur, dominat de o mamă hiper-posesivă, mai bine zis de un călău care face pe victima. „Copilul” e ditamai culturistul Dennis iar viața pe care o duce el e înfricoșător de convențională. De aceea, când Dennis încearcă un singur gest de independență, totul explodează într-un conflict surd și dureros cu mama.
Meritul absolut al scenariului și, apoi, al regiei, este de a fi exprimat această tensiune teribilă dintre personaje, prin vorbe puține, abia rostite, însă articulate exact când trebuie: pe vârf de punct culminant. N-aș exagera dacă aș spune că va rămâne unul din filmele care cultivă în modul cel mai sintetic și economic posibil interioritatea personajelor. Teddy Bear poate fi încă un film-lecție despre narativitatea în cinema, fiind un exemplu liniștitor că orice poveste, cât ar părea ea de banală pe hârtie, poate fi excepțională dacă, pe platou, e „bine legată”, fără devieri și accente improprii. De fapt, calitatea incontestabilă a unui astfel de scenariu se datorează unei bune cunoașteri a ceea ce vrei să spui și a modului cum o spui. Prin urmare, nu e deloc paradoxal succesul de casă al unui film cu buget mic, cum e Teddy Bear, din moment ce scopul ales – transmiterea unui mesaj universal – a fost urmărit cu precizie.
Danemarca, 2012, 92’
Regie: Mads Matthiesen
Scenariu: Mads Matthiesen; Martin Zandvliet
Imagine: Laust Trier Mørk
Distribuție (parțial): Kim Kold; David Winters
Vizionare: în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), 2012, Cluj-Napoca
Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, iulie 2012