Chiar dacă știam de mult timp că o să vin la Comedy Cluj, totuși am senzația că sunt parașutat aici. Am picat fix în mijlocul festivalului, adică la cinci zile de la deschidere și, practic, primul sentiment a fost de aterizare forțată și de acomodare pe ultima sută de metri. Iar când ți se întâmplă asta, rămâi neacomodat până la capăt. Nu prea înțelegi ce se întâmplă în jurul tău și, vrând-nevrând, ai impresia că festivalul ăsta cu șopârlă pe afișe (da, e cameleon, știu) e „divertisment și atât”. Fals, dar impresia rămâne și se poate corecta exclusiv cu văzut intens de filme, în timp record. Și nu-s puține, vă asigur. Sunt 13 secțiuni în festival – care includ două competiții – iar diversitatea de formă și stil a filmelor e foarte ambițioasă, ca în fiecare an la acest energic și costisitor Comedy Cluj. Ediția e cu numărul VI, dacă nu vă vine încă să credeți.
Primul titlu bifat pe listă e Usturoi, un film despre care mulți știau, dovadă că holul de cinema era arhiplin. Aflasem și eu de el, dar dintr-un alt festival și, la fel ca mulți alții, știam că e un film făcut de un blogger. Eram, deci, curios să văd cum arată. De fapt, reformulez: eram curios să văd filmul despre care auzisem niște păreri, tocmai fiindcă era făcut de un blogger. Dar nu autorul-ca-blogger e, aici, cheia abordării filmului său. Nu sunt de părere că dacă un blogger se apucă de cinema e ca și când un astronaut ar veni să-ți repare chiuveta. Social Media nu este, cred, un fenomen-mister, care-i înalță pe bloggeri cu un nivel mai sus peste ceilalți muritori, așa că excludem din start introducerea „film făcut de autorul de blog cutare”. Nu, film făcut de omul cutare, adică de Radu Băzăvan, co-scenarist împreună cu Lucian Alexandrescu, care a și regizat filmul. Cu speranța că n-am fost răutăcios, ci doar lămuritor într-un aspect care o ia razna în mințile multor spectatori, continuăm review-ul.
Spuneam că festivalul Comedy Cluj dă o primă impresie de „festival de râs”, mai ales dacă nu știi despre ce e vorba și pici din senin la câte un film din festival, poate o dată la trei ediții. Realitatea e aproape la antipod, ușor de dovedit prin filme care au fost la Comedy Cluj până acum și despre calitatea cărora eu, unul, aș vorbi în multe alte articole. Dar Usturoi e tocmai ceea ce confirmă prejudecata și, oricât aș vrea să-l salvez din plasa divertismentului ieftin și ușor de uitat, n-aș face decât să cos cronica asta cu cea mai albă ață.
Sinopsis-ul, o plăcere să-l citești: „Ieremia Ceapă, un băiat rrom dintr-un sat pierdut al Transilvaniei, se plânge celui mai bun prieten, Nicușor, de sărăcia pe care o îndură familia sa și de faptul că fratele său vrea să se căsătorească cu fiica bogatului Usturoi, dar nu are bani pentru asta. Cei doi fug de la școală către marele oraș pentru a deveni actori și a-și crea un trai mai bun.” Dar, ca întotdeauna, una e fraza dulce din sinopsis, aducătoare de spectatori, și cu totul alta e filmul în sine. De la primele lui secunde, filmul vrea cu tot dinadinsul să fie pitoresc și autentic prin replici și situații – iar potențial comic are, întrucât subiectul e generos și savuros pentru publicurile de români –, dar această goană continuă după efect comic cu specific romani coboară povestea în derizoriu și în neverosimil. Scenariul, conceput pe structură de reportaj TV, cu interviuri luate personajelor, e scris în primul rând ca să râdem și abia apoi ca să intrăm în poveste, ceea ce obligă filmul să rămână în zona umorului secundar, de înveliș. Se râde, dar la strâmbături și sudalme populare, se pune accent pe devieri de la acțiune, de dragul pitorescului. În tot timpul ăsta, aventurile celor doi copii rromi și mobilul plecării lor de acasă trec în planul doi sau trei. Deși filmul durează o oră și jumătate, amestecul de soluții comice de dragul râsului te face să crezi că e mult mai scurt și că nici măcar nu e lungmetraj.
Usturoi e încă unul din multele cazuri în care specifiul local are parte de o ilustrare stângace și supărătoare pentru cei care chiar provin din regiunea reprezentată. Sigur, putem chiar și reproșa o apropiere de Kusturica – ba uneori se simte umbra superbului scurtmetraj Șanțul, al lui Adrian Silișteanu. Dar să fim corecți: în cinema n-ar trebui să existe reproș și, mai ales, preluările de idee și de atmosferă pot fi făcute cu asumare și cu succes. Așa că vina (dacă poate fi vorba de așa ceva) vine strict din faptul că specificul local, amuzant și ofertant în principiu, apare aici, în Usturoi, dezorganizat și artificial. Accentul de Sălaj (căci acolo se petrece totul) are ba inflexiuni de grai moldovenesc, ba de grai țigănesc sau de grai din Ardealul de Sud. Replicile par puse în gura copiilor (care joacă delicios și cu mult curaj pentru vârsta lor), iar conflictele sunt de dragul ciocnirilor și a gălăgiei. Filmul e grotesc, dar fără conținut și previzibil, dar fără ca asta să creeze stare anticipativă de haz. Singurele momente într-adevăr valoroase sunt contrastele comice între ceea ce spun sătenii în micile interviuri și ceea ce se întâmplă de fapt cu copiii, cu nevasta, cu vrăjitoarea, cu etc. În rest, faze comice la care se râde, dar care nu-ți transmit nimic. Dincolo de ceea ce se vede în film nu e nimic de adâncime.
Scriind cronica asta și risipind atâtea tone de fraze îmi pun problema tancului împotriva șoricelului. Dacă Usturoi e o joacă, atunci scriem ca despre o joacă. Dar nu e, din moment ce poate realizatorii au, cine știe, frustrarea că n-au fost introduși în Competiție. Așa că, în cinema, această comedioară cred că e echivalentul unei brichete cu leduri pe care o cumperi din Kaufland. Dacă, de exemplu, aș fi văzut Usturoi acum două săptămâni la festivalul de teatru de la Alba Iulia, n-aș fi obiectat nimic. Poate aș fi scris ca despre un film-jucărie sau ca despre o pată de culoare într-un festival de teatru. Dar eu am văzut filmul în Comedy Cluj, cel mai amplu festival de film de comedie din Europa, ceea ce implicit înseamnă o expunere la critică și o asumare a faptului că vei fi luat în serios. Nu ne putem juca doar pentru că am râs la film și pentru că o echipă PR și-a făcut bine treaba, ridicând promovarea cu mult peste valoarea produsului promovat. Cert e că urmează o participare la două festivaluri internaționale, la New York și Boston. Le urăm succes și o receptare care să depășească râsul.
Filmul mai rulează în cadrul festivalului sâmbătă, 18 octombrie, ora 11.30, la Cinema „Victoria”.
România, 2014, 90’
Regie: Lucian Alexandrescu
Scenariu: Lucian Alexandrescu; Radu Băzăvan
Distribuție (parțial): Sebastian Topan; Darius Stoica
Vizionare: în cadrul Comedy Cluj International Film Festival, 2014, Cluj-Napoca
Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, octombrie 2014
