Coreea de Nord, nimic de invidiat

Satisfacție, în cazul acestui reportaj al lui Adelin Petrișor despre Coreea de Nord, e mult spus. Nu pentru că publicul din sală n-ar fi știut, cel puțin în linii mari, cât de cumplit e locul ăla pe Pământ. Dar simplul fapt că vezi din nou imagini de acolo, indiferent de cine le-a filmat, cu oameni robotizați de la atâta frică și propagandă, cu parade întinse până la linia orizontului, alcătuite din mii de soldați pe care zoom-ul camerelor echipei lui Adelin îi surprinde ațipind în picioare de oboseală, este un șoc.

Vorbim de un sistem care, prin forța de supraveghere a fiecărui individ, face ca orice altă dictatură să pară blândă. A lui Ceaușescu, în 1989, era aproape o joacă în comparație cu nivelul absolut de absurditate, care există azi în Coreea de Nord. Sigur, am fi „evoluat” și noi dacă nu s-ar fi oprit jocul, pentru că „potențial” exista. Și, din păcate, există încă... În sfârșit. Cu privire la această șocantă Coree de Nord – în care propaganda lui Kim Jong-il susținea în mod oficial că el n-avea nevoie de WC și că la nașterea lui s-au schimbat anotimpurile – Adelin Petrișor practic confirmă, prin filmări strecurate, intense, ceea ce se știa. Ceea ce, din păcate, unora dintre români le este dureros de familiar (cozi la ouă, pregătiri epuizante pentru parade, senzația de închisoare în propria țară etc.).

I absolutely wanna go to North Korea. I love vintage!”, scria cineva pe YouTube, la unul dintre filmulețele despre Coreea de Nord. Așa se explică, poate, de ce sala în care s-a proiectat filmul la Sibiu (la Astra Film 2013) a fost plină de tineri. Bine, și pentru că era un reportaj de Adelin, dar e tot mai evident că subiectul epocii comuniste este, pentru tot mai mulți, unul exotic. Ba chiar amuzant și bun de folosit sarcastic pe Facebook, pentru cât mai multe like-uri. Dar ceea ce cred că ne scapă este că ne distanțăm relaxant de Coreea de Nord doar pentru că suntem pe alt continent. Dacă am fi mai aproape, să zicem în Coreea de Sud cu care Phenianul oricum se află, încă, în stare de război, am fi cuminți. Și, poate, mai responsabili cu sarcasmele, având în vedere că până și cel mai umil muncitor din Coreea de Nord poate fi ucis dacă face o mișcare greșită la TV și-l vede toată țara. Spun asta referitor la coreenii pe care reportajul lui Adelin i-a prins ațipind sau schimonosindu-se. Da, înainte de toate acest film e un document cu consecințe, care nu pot fi atenuate chiar dacă răspunderea a fost asumată de TVR, ca producător.

România, 2012, 19’
Regie: Adelin Petrișor; Cătălin Popescu
Imagine: Cătălin Popescu
Vizionare: în cadrul Astra Film Festival, 2013, Sibiu
Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, iunie 2013